Dictatorii își fac planuri în umbra tainicelor bolți ale palatelor aurite și pe hârtie totul arată întotdeauna minunat. O operațiune militară specială a fost începută la 24 februarie 2022 și trebuia să fie o simplă și brutală plimbare a tancurilor rusești prin Ucraina vecină, ceva după modelul din Georgia sau Crimeea. Rusia ar fi devenit o putere deosebită din punct de vedere militar și economic dacă reușea să captureze totul intact. Ucrainenii au fost însă cu spatele la zid și au fost condamnați să reziste cu arma-n mână în fața invadatorului asiatic. Trebuia să fie un simplu Blitzkrieg pentru o oștire ce trebuia să fie urmașa glorioasă a Armatei Roșii.
A fost un șoc pentru generali, ofițeri și soldați când au constatat că inamicul este decis să reziste și armamentul din dotare nu este suficient de rezistent la tirul cu proiectile și rachete moderne. Nici cele sovietice trase cu precizie nu erau iertătoare cu militarii ce aveau toate planurile date peste cap și deruta mare a dus la pierderea unor generali. Nu era ceva important intr-o țară în care domnește o indiferență șocantă în ceea ce privește viața oamenilor. Există o mare pasiune în Rusia pentru șah și piesele din lemn sunt înlocuite cu ființe vii cam des de cei ce ocupă temporar fotoliile din Kremlin.
A fost necesară o retragere pentru a primi noi trupe de întărire și guri grele de foc. Dacă în prima fază au fost trimise la atac trupe de desant și tehnică blindată, artileria a început să dobândească un rol din ce în ce mai important și au apărut cât mai multe tunuri și autotunuri de calibrele 122, 152 și 203 mm. Se adăuga moștenirea lui Stalin: lansatoarele multiple de rachete sau popular Katiușa.
Războiul a început să fie o confruntare ce imită luptele din prima conflagrație mondială. Sistemele complicate de tranșee obligă artileriștii să disperseze focul și contează aprovizionarea cu proiectile înalt explozive. Rachetele nedirijate ce ajung la o masă de 800 kg sunt un pericol permanent pentru ambele tabere, dar cele mai utile sunt cele dirijate cu precizie prin satelit împotriva concentrărilor de trupe și asupra depozitelor de muniții. Proiectilele oarbe sunt o moștenire a industriei grele pe care Stalin a dezvoltat-o în mod obsesiv și a lăsat ideea moștenire urmașilor de la Kremlin.
Partea rusă a pierdut până la 15 aprilie 2023 10.000 de mijloace de luptă, distrugerile fiind probate cu ajutorul imaginilor. Au fost scoase din luptă 1.900 de tancuri de toate tipurile, o moștenire a epocii sovietice. Hemoragia de blindate grele a dat peste cap toate calculele strategiilor cei ce vedeau străpungeri cu mase de tancuri sau manevre de încercuire ca pe vremea cavaleriei Kremlin. Amplasarea muniției și a echipajului în același loc a generat pierderi mari în oameni și mașini, moralul luptătorilor fiind prăbușit de gândul că oricând din cer poate să vină o rachetă neiertătoare. Ceea ce pierde Rusia astăzi este din stocurile vechi și din cele noi, un tanc T-72 fiind prea scump pentru a fi cumpărate de România comunistă în prea multe exemplare.
Ofensivele au eșuat însă din cauza lipsei unei componente vitale pentru războiul-fulger: aviația. Primele zile au adus pierderi în aparate de zbor și rachetele au făcut ravagii printre elicoptere și avioane de asalt. Urmărite din umbră de radare și de capetele rachetelor, aparatele lansează încărcătura ofensivă de la distanță și precizia scade dramatic. Moscova nu prea a fost încântată să piardă tehnica volantă scumpă, exemplarele moderne sau modernizate fiind puține. Au fost pierdute 71 de avioane și 70 de elicoptere cu imagini de necontestat. O ofensivă aeriană masivă de bombardament ar genera pierderi prea mari intr-o armă ce este greu de refăcut. Ucraina este un front secundar și tot ce este mai bun din punct de vedere tehnic trebuie păstrat spre granițele cu China și NATO. Alte unități trebuie menținute în preajma centrelor vitale precum capitala și fabricile de armament.
Moscova trebuie să caute oameni și mașini pe care să le sacrifice în operațiunea militară specială și sunt preferate cele de origine sovietică. Sunt practic gratis în raport cu cele noi. Totuși, sistemele electronice trebuie să fie noi și acestea sunt deosebit de costisitoare. Au fost distruse sau capturate 21 de radare, o avere pentru militari. Au fost scoase din luptă definitiv și 95 de sisteme antiaeriene. Partea proastă este că pentru orice obiect distrus trebuie adus altul pentru înlocuire.
Războiul împotriva unui stat mare, moștenitor al unor rezerve deosebite de armament sovietic implică un efort logistic deosebit. Au fost aduse trupe și armament tocmai din Extremul Orient și statul a fost obligat să consume mult combustibil și energie electrică. Munițiile în războiul modern sunt mai grele și mai scumpe decât armele lansate. Un obișnuit sistem BM-21 Grad de 13,7 tone poate să trimită spre țintă în 20 de secunde muniție cu o masă de 2,8 tone. Artileria este o armă cu mare putere de distrugere, dar consumă deosebit de multe resurse și epuizează economia unei țări. Moscova domină un imperiu al războiului, dar legile militare sunt universal valabile. Inamicul are la dispoziție și tehnică de captură și muniție găsită în depozitele abandonate.
Oamenii Kiev-ului au făcut apel și la cea mai ucigătoare armă din dotarea trupelor țariste și apoi sovietice: mitraliera Maxim M1910. Poate să fie declarată învechită, dar sistemul răcit cu apă poate să tragă neîntrerupt și rezistă la condițiile războiului de tranșee. Gloanțele de calibrul 7,62 mm se găsesc din belșug și provoacă răni cumplite și soldaților protejați de căști și veste speciale. Proiectilele mici vin cu viteză mare și nu pot fi auzite precum alte categorii de muniții. Ori a trecut de militar, ori a fost lovit din plin. Invadatorii sunt pândiți în tăcere de guri de foc neiertătoare și ucigătoare.
Conflictul din Ucraina a fost început pentru slava Rusiei, dar nu se știe niciodată unde dai și unde crapă intr-un război de amploare. Colosul militar n-a deplasat suficiente trupe în Ucraina pentru acoperirea întregului front și concentrarea pe direcții precum Bakhmut și Vuhledar poate să lase descoperite flancurile grupărilor de asalt, o situație ce poate genera dezastre în cazul în care inamicul trece la contraatac exact în punctele vulnerabile, descoperite prin activitatea agenților și a analiștilor ce interpretează datele oferite de drone și de sateliți.
Sursă imagine: Wikimedia Commons