Liderul de la Kremlin a început în ziua de 24 februarie 2022 o operațiune militară specială pentru că trebuia să fie scurtă și să-i aducă slava pentru a rămâne în istorie drept marele reunificator, echivalentul rusesc al împăratului Aurelian. Un asalt clasic cu desantiști și blindate ar fi dus la o capitulare a Kievului precum s-a întâmplat la Praga în anul 1968. Socotelile din târgul Moscova nu s-au potrivit cu realitatea din teren și s-a trecut la un adevărat război sub denumirea inițială a campaniei.
Kremlinul este acum condus de un fost agent al serviciilor secrete și se știe că un astfel de ofițer nu gândește corect, văzând peste tot numai dușmani. Trăiește înconjurat de persoane pe care le poate șantaja sau chiar elimina la nevoie, valoarea și caracterul fiind lipsite de importanță în actul guvernării de tip dictatorial și totalitar.
Deciziile pe care le-a luat a dus la o prăbușire catastrofală a imaginii Federației Ruse și acum este echivalentă cu statul terorist numit Uniunea Sovietică. Finlanda și Suedia au înțeles că sunt vulnerabile în fața unui asalt masiv în care să nu conteze cantitatea de armament și numărul de victime. Helsinki a fost statul liber care a avut cele mai bune relații cu Uniunea Sovietică și schimbul de mărfuri a mers până la a se cumpăra armament sovietic, dar gestul din 24 februarie 2022 a semănat cu cel din 30 noiembrie 1939 și amintirile dureroase din conflictul declanșat de Stalin au dus la integrarea în NATO. Polonia, prima victimă stalinistă din Al Doilea Război Mondial, a trecut aproape complet de partea Ucrainei și i-a oferit armament din belșug sub formă de tancuri T-72 modernizate și avioane MiG-29. Numai Ungaria a uitat în Europa cu ce pericol s-a confruntat timp de decenii întregul continent și face o politică zisă Independentă. Nici măcar experimentul represiv din 1956 nu-i convinge pe liderii unguri, presupus instruiți superior, să acționeze rațional și normal.
Rusia face acum jocul Chinei și a ajuns să fie doar un spărgător de gheață al lumii libere. China are nevoie de o Rusie absolut epuizată pentru a avea consolidată poziția în ierarhia mondială. Războiul din Ucraina sleiește forța masculină prin morți și mutilați. Sunt și pierderi serioase în armament și muniții. Fiecare zi de confruntare aduce o epuizare economică a colosului ce cândva avea o balanță economică înfloritoare și care a ajuns să fie la mila Beijingului în ceea ce privește exporturile de materii prime. Beijingul nu mai dorește decât atingerea Everestului puterii mondiale și ar fi de dorit ca Rusia să fie prinsă în război cu Occidentul pentru ca statul chinez să apară roșu și triumfător în Extremul Orient și lumea să joace după cum vor liderii totalitari din Beijing, deja uitați de populația planetei. Toți politicienii trăiesc cu iluzia că sunt cineva, dar mulțimile au memorie scurtă și uită repede de cei ce nu se mai satură de putere, instinct primitiv rămas din preistoria speciei ce bântuia prin pustiurile Africii.
Moscova a mai făcut o eroare capitală prin declanșarea ostilităților: a demonstrat slăbiciunea tehnicii de luptă din toate categoriile. Tancurile T-72 și T-90 erau interesante pe piața mondială pentru că erau ușoare, mobile și cu o putere de foc devastatoare. În plus, erau ușor de întreținut și mai ieftine. Modul în care s-au comportat la loviturile cu rachete antitanc a arătat că alte modele sunt de căutat pe piața mondială și s-ar putea să se infiltreze tot China în domeniu. Avioanele de luptă au demonstrat o vulnerabilitate deosebită și acțiunile sunt destul de izolate și cât mai aproape de propriile linii. Timiditatea provine din experiența neplăcută din primele zile ale conflictului și este posibil ca atunci să fi fost un adevărat masacru în escadrilele implicate. Numai așa se explică timiditatea aviatorilor ruși, dar această atitudine duce la pierderea cotei din piața mondială în favoarea rivalilor occidentali. Cumpărarea de drone de la iranieni a dus la o prăbușire a imaginii despre puterea și calitatea forței militare ruse și acum au ajuns la modă și aparatele de zbor fără pilot din Turcia.
Moscova a pornit după slavă economică și militară, dar a ajuns să încerce să mai salveze ceva prin atacuri barbare împotriva unor orașe lipsite de valoare militară și să mineze terenul în disperare, ceea ce pentru analiștii în domeniu este un alt semn de slăbiciune. Imaginea colosului întins pe două continente este sifonată rău de tot.
Sursă imagine: Președenția Federației Ruse, licențiată sub CC BY 4.0