Ziua de 24 februarie 2022 a rămas în istorie prin declanșarea ostilităților în urma invaziei trupelor ruse în Ucraina vecină în urma ordinelor venite de la Kremlin. Coloane de blindate și trupe aeropurtate au fost trimise într-o operațiune militară specială ce avea drept obiectiv clar sclavizarea populației ce devenise independentă după destrămarea Uniunii Sovietice în 1991.
Principala consecință a luptelor de pe teritoriu ucrainean constă în ștergerea moștenirii lumii comuniste pe care Kremlinul a tot încercat să o refacă obsesiv după ce Mihail Gorbaciov a fost înlăturat de oligarhiile locale. Trupele ruse au reușit să distrugă combinatul Azovstal ce era un mare producător de oțel. A fost bombardată generos uzina mecanică din Harkov ce era renumită prin producția de tancuri. Era ideal să fie ocupată intact, dar eșecul a provocat o nervozitate specific slavă și a început opera de distrugere sistematică. Orașul Nikolaev a fost puternic lovit pentru a se realiza nimicirea capacităților destinate producției de nave.
Operațiunile militare au implicat deplasarea unor coloane de tancuri T-72 și rachetele moderne au făcut prăpăd în tehnica blindată proiectată să reziste doar la loviturile frontale. Au fost aduse și blindate T-80 superioare calitativ prin manevrabilitatea generată cu ajutorul turbinei de gaze. Cum pierderile au fost importante, autoritățile militare au deplasat trenuri întregi de T-64 și s-a apelat chiar la modelul învechit T-62. Nici mașinile de luptă ale infanteriei BRM-1 și transportoarele amfibii blindate MT-LB, BTR-70 și BTR-80 n-au rezistat loviturilor antitanc și produsele speciale ale industriei sovietice au fost transformate în mormane de fier vechi. Numai tancurile au avut rândurile rărite cu 1.157 de exemplare și aceste pierderi sunt confirmate vizual cu poze și filme. Pierderile ucrainene sunt tot din produsele concepute pentru promovarea comunismului la scară planetară.
Cum acțiunile militare rapide n-au fost încununate de succes, au intrat în acțiune tunuri, artileria autopropulsată și lansatoarele multiple de rachete. Au fost deosebit de eficiente atunci când distanțele au fost determinate cu precizie. Au fost găsite în depozite proiectile de calibrele 122 și 152 mm ce stăteau nefolosite de decenii. Ambele tabere au făcut rost de autotunuri Pion de calibrul 203 mm cu o mare putere de distrugere prin proiectilele cu o masă de 103 și 110 kg. Ucraina a descoperit prin depozite 99 de Bujori. Artileria este acum cea care generează cele mai mari pierderi. Numai partea rusă a pierdut cu confirmare vizuală 88 de tunuri și aruncătoare de mine și 257 de tunuri autopropulsate până la jumătatea lunii aprilie a anului 2023. Au fost nimicite 78 de 2S19 Msta dotate cu guri de foc de 152 mm și cu o masă de 42 t. Puține state își permit o astfel de acumulare de artilerie. Tunurile își folosesc proiectilele pentru a spulbera sistematic orașe precum Avdiivka, Soledar și Bakhmut, localități urbane ce erau creații ale regimului comunist.
Statele europene au descoperit în sângerosul conflict o ocazie perfectă pentru a elibera depozitele de vechiturile sovietice. Slovacia a trimis în 2023 13 avioane multirol de tip MiG-29 către Ucraina. Au venit după ce cinci elicoptere și mii de rachete Grad au plecat din micul stat european. Au fost donate și rachetele antiaeriene S-300 ce datau din 1990. O astfel de armă poate să ajungă la o masă de 1,8 tone în funcție de variantă. Polonia a vrut să renunțe la odioasa moștenire sovietică și a trimis peste 240 de tancuri către Kiev, dar încă are mari stocuri.
Aviația sovietică a fost o forță aeriană redutabilă și industria a asigurat aparate suficiente pentru atacuri în valuri. Au început să cadă avioane din modelul Su-25, blindat pentru a rezista la loviturile venite dinspre sol. Nici elicopterele n-au rezistat în fața armelor moderne și au fost distruse în mod sigur patru Mi-24 ce erau poreclite Tancul zburător datorită blindajului deosebit de rezistent. A fost nimicit la sol cel mai mare avion de transport sovietic și care a rămas în posesia Ucrainei. Aparatul avea o masă proprie de 285 t și a fost o bijuterie tehnică deosebită în dauna nivelului de trai.
Dacă avioanele n-au făcut față rachetelor antiaeriene, ambele armate au trecut la folosirea rachetelor balistice și de croazieră. Tochka-U are o masă de două tone și a fost implicată în acțiuni și pe teritoriul Rusiei. Militarii ruși folosesc demodate S-300 pe post de rachete sol – sol deoarece armele de 1,8 tone pot genera un mare număr de schije.
Flota militară reprezenta partea cea mai costisitoare a forțelor armate sovietice, dar scufundarea crucișătorului Moskva împreună cu un echipaj de sute de marinari a arătat că moștenirea sovietică trebuie să fie trimisă la reciclat drept fier vechi. Crucișătorul era cea mai mare navă din Marea Neagră și a fost cea mai mare pierdere după Al Doilea Război Mondial.
Uniunea Sovietică a fost numai și numai un arsenal ce nu avea vreo legătură cu fericirea neamurilor obligate să facă parte din gigantul ideologic. Pierderile suferite de agresor sunt prea mici încă pentru a șterge moștenirea criminală a imperiului ideologic. Partea rusă a preferat să trimită echipamente sovietice pentru a reduce din costuri și pentru că este greu să fie demontate în procesul de casare. Nu este de mirare că au fost discuții privind trimiterea arhaicelor T-55 pentru sprijinirea infanteriei. Din diferite motive, au fost luate din depozite chiar vechile mitraliere Maxim M1910, gură de foc de încredere prin faptul că folosește cartușele puternice de calibrul 7,62 mm și sunt asortate cu temutele grenade F1 apărute în perioada interbelică. Se face totul pentru obținerea de arme cât mai eficiente în provocarea de răni grave sau un număr sporit de morți.
Sursă imagine: Pixabay