Mișcarea inițiată de fanaticii palestinieni din Fâșia Gaza în octombrie 2023 a fost deosebit de spectaculoasă din punct de vedere mediatic și imediat au început comparațiile exagerate cu Pearl Harbor sau cu atentatele din 2001. Modul de atac a fost spectaculos prin folosirea parapantelor și a motocicletelor ce permiteau o deplasare rapidă a luptătorilor înarmați cu arme automate de origine sovietică și cu lansatoare de rachete antitanc. Au apărut și dronele care au reușit să lanseze încărcături explozive capabile să neutralizeze tancuri Merkava IV, considerate printre cele mai moderne și mai rezistente. Rachetele lansate în masă au fost destinate copleșirii apărării antiaeriene ce este considerată cea mai bună din lume. Lovitura venită de Yom Kippur aducea aminte și de începerea conflictului din 1973. Ziariștii s-au repezit asupra subiectului cu o furie parcă specifică șarjelor de cavalerie din perioada medievală și au început să admire curajul grupării arabe.
Realitatea este puțin diferită după ce se trece de aspectul sângeros al evenimentelor. Militanții au reușit să lovească trupele de la frontieră, cele care au doar rol de acoperire și nu pot realiza o acoperire perfectă a unui front lung în condițiile în care există cute ale terenului, vegetație sau locuințe. În plus, apărătorii n-au folosit suficiente baraje din sârmă ghimpată și, mai ales, mine antiinfanterie, cele ce cam paralizează curajul asaltatorilor. Militanții musulmani au făcut cea mai mare eroare prin declanșarea atacului deoarece au început să-și indice pozițiile și astfel au început să fie vizibile pentru drone, elicoptere și avioane de luptă ce au rachete și bombe de precizie și de mare putere.
Ofensiva arabilor mai are un cusur: blocarea forțelor pe direcția de atac. Cu cât intrau mai adânc în Israel, cu atât rândurile erau mai rarefiate și astfel permiteau realizarea unor acțiuni de flancare și încercuire din partea unor trupe superior înarmate și antrenate. În plus, militanții au avut o minimă gândire militară și s-au ocupat de probleme secundare din punct de vedere tactic. Au început să acționeze ca niște măcelari și să măcelărească tineri și fete lipsite de apărare, ceea ce a permis obținerea de timp pentru apărători. Orice secundă este prețioasă în conflict unde timpul are altă valoare. Au reușit să lovească unele blindate de la frontieră, dar militarii au obiceiul să plaseze în prima linie armele depășite și cele de valoare sunt adăpostite în punctele strategice din interiorul țării. Militanții au dovedit că nu au arme grele și rezerve instruite pentru dezvoltarea ofensivei în adâncime.
Au fost dovedite doar capacitățile de ucidere în cadrul ciocnirilor din zona de întâlnire a două religii monoteiste, amploarea atacurilor fiind sporită de livrările de tehnică de luptă. Tot felul de grupări de putere au furnizat cât mai discret armament periculos, dar acesta este de slabă calitate. Rachetele sunt oarbe și pot fi comparate cu renumita Katiușa din ultimul război mondial. Sunt spectaculoase prin unele explozii, dar nu pot lovi obiective militare.
Obsesia pentru atacarea tinerilor și a oricărei persoane întâlnite indică mizarea doar pe impactul psihologic, dar este evident că forțele israeliene au acum mai multe ținte de nimicit și deja rachetele au nimicit obiectivele cunoscute și care erau simbolurile mișcării Hamas. În plus, armata statului evreu a demonstrat că nu este ușor de impresionat și a făcut față unor forțe militare copleșitoare. Asaltul palestinian este perfect pentru nimicirea forțelor acumulate de Iran și alte centre de finanțare în timp.
Acțiunea din octombrie 2023 n-a fost decât o dovadă de fanatism primitiv și n-a avut vreun sens militar. Este o nouă dovadă că religia servește din plin pentru a genera războaie ce duc la căderea în trecut a întregii comunități credincioase. Luptele se vor duce până la secătuirea de militanți extremiști din gruparea atacatoare cu pierderile colaterale de rigoare. Ambele tabere vor ajunge apoi la o înțelegere pentru a acumula noi arme și povestea se repetă. Nu poate să existe pace în regiune și diferitele grupări speră să joace rol de focos pentru a atrage statele vecine în război cu Israelul. Patria evreilor nu mai trebuie să existe. Acesta este marele vis al celor ce sunt sclavii unei religii monoteiste.
Conflictul din Israel trebuie să fie o lecție și pentru conducătorii Europei. Nu există integrare a migraților și aceștia vin cu urile tradiționale. Este o iluzie că se poate lupta cu ideile impuse de cei din trecut și se realizează în Europa multe Fâșii Gaza.
Sursă imagine: Council on Foreign Relations