Conflictul declanșat la 24 februarie 2022 continuă să se desfășoare cu furie din dorința de slavă a celui ce ocupă momentan conducerea la Kremlin. Trupele ucrainene reușesc să realizeze o apărare elastică prin combinarea acțiunii dronelor cu contraatacuri organizate atunci când inamicul nu are pozițiile întărite. În plus, forțele de asalt, acționând în teren deschis la ordinele unor ofițeri bolnavi de glorie, suferă pierderi grele în oameni și armament. Cele mai expuse rămân detașamentele rămase în Delta Niprului, acolo unde terenul lipsit de vegetație înaltă nu permite adăpostirea după efectuarea unor deplasări și nici aprovizionarea cu cele necesare traiului. Roboții zburători împiedică orice mișcare pe timp de zi. Se pare că este o adevărată catastrofă militară, dar ofițerii cer rezistență cu orice preț. Sursele ucrainene vorbesc despre pierderi grele în urma lipsei de alimente și, mai ales, a apei, cea din fluviu condamnând orice doritor la o moarte lentă. Conducătorii ruși stau ascunși în adăposturi și nu sunt interesați de soarta oamenilor cât timp frontul este menținut cu efective scăzute după standarde sovietice.
Țintele favorite ale militarilor ucraineni rămân mașinile de luptă cu echipaje cu tot, industria neputând să ofere tehnică timp îndelungat fără o epuizare a economiei. Au fost vizate în primul rând tancurile și 3.111 au devenit fier vechi până la 22 octombrie 2025. Nici statele cu pretenții de mare putere nu-și pot permite o astfel de flotă terestră. Toate mijloacele blindate folosite la asalt și distruse au ajuns la o sumă de 10.501 exemplare. Este un mix de mașini noi cu cele vechi și cât de cât modernizate pentru a face față războiului modern. Ar fi fost sprijinite de focul autotunurilor blindate, dar 814 unități au fost nimicite și 201 erau din modelul Msta-S, cel ce ducea la bord 50 de proiectile de calibrul 152,4 mm. Liniile ucrainene nu pot fi străpunse din cauză că au fost distruse și 327 de tunuri tractate. Rusia a avut o strategie militară centrată în jurul ideii de bombardament masiv de artilerie timp de ore sau zile și tunurile erau concentrate în fâșii de rupere în vederea realizării de breșe.
Puterea de distrugere era amplificată în spațiul sovietic de lansatoarele multiple de rachete, cele ce erau montate pe camioane ieftine sau pe corpuri de tancuri. Erau capabile să lanseze încărcături mari în câteva zeci de secunde și astfel se realiza o saturare a câmpului de luptă cu explozibili puternici. Războiul modern a dus la o transformare radicală a luptelor, dronele ieftine fiind capabile să neutralizeze o mașină grea și cele mai spectaculoase lovituri sunt cele prin care sunt aruncate în aer Katiușele încărcate cu rachete. Sunt fier vechi 431 de exemplare și 25 au fost de tip TOS-1A, lansatoare de încărcături termobarice la distanțe mici și ideale pentru copleșirea sistemelor defensive. Sistemul a fost dezvoltat pe un corp de tanc T-72, ușor de produs în serie de către industrie, dar care este scump. Sursele libere din mediul virtual afirmau că erau disponibile 58 de exemplare, ceea ce înseamnă că loviturile ucrainene au generat o diminuare drastică a puterii de foc a Armatei ruse. A apărut și o variantă modernizată, dar și aceasta s-a dovedit vulnerabilă. A fost distrus un singur exemplar de TOS-2 pe corp de camion, producția fiind încă limitată și, probabil, se completează unități în adâncimea teritoriului. S-a trecut și la realizarea de TOS-3 tot pe corp de tanc T-72 și cu protecție împotriva dronelor. Cele mai frumoase lovituri sunt cele ce implică astfel de mașini speciale, explozia muniției pulverizând sistemul și echipajul, ceea ce este de dorit pentru apărătorii ucraineni.
Aviația a suferit pierderi grele în decursul conflictului și, după datele strânse de oryxspioenkop.com, au devenit istorie 146 de avioane de diferite tipuri și dezastrul s-a produs prin lovirea avioanelor de asalt și de bombardament. Puține state contemporane își permit o astfel de flotă aeriană și cu aparate de calitate. Un dezastru aeronautic a fost reprezentat de acțiunea ucraineană din 1 iunie 2025 împotriva aviației de bombardament strategic, cea care putea să lovească bazele inamice cu rachete de croazieră. Federația Rusă dispunea de multe elicoptere de transport, de atac la sol și mixte, ceea ce ar fi permis acțiuni în forță pentru deschiderea drumului maselor de tancuri. Cum 131 au fost distruse în special de apărarea antiaeriană, piloții au început să devină prudenți și lansează muniția de la distanță, ceea ce implică o scădere a preciziei și o creștere a costurilor deoarece orice armă lansată trebuie să fie înlocuită cel puțin cu ceva identic.
Rusia depune eforturi uriașe în vederea asigurării Victoriei, dar fiecare zi de conflict înseamnă o uzură a trupelor din punct de vedere al înzestrării cu armament și muniții. Chiar dacă fabricile funcționează la capacitate și sunt efectuate importuri din Coreea de Nord și China, frontul atrage ca o tornadă resursele militare, altele fiind necesare pentru instrucție și realizarea de rezerve.
Conducerea de la Kremlin a vrut război-fulger și a ieșit război de uzură în plan uman și material, datele disponibile astăzi fiind doar cele ce implică mașinile distruse în mod sigur și pe bază de imagini verificate. În plus, au fost înregistrate până la 22 octombrie 2025 139.543 de victime din rândurile personalului combatant, ceea ce este îngrozitor de mult pentru un stat cu populație rară, îmbătrânită și în curs de scădere naturală.
Sursă imagine: Flickr