Conflictul din Ucraina a început la 24 februarie 2022 și părea să fie un fel de Blitzkrieg în stilul Moscovei, centru de putere obișnuit să facă tot ce dorește pe planetă cu ajutorul tancurilor. Ofensiva împotriva Kievului a eșuat și au început luptele de amploare cu ajutorul artileriei pe un front ce are o lungime de peste 1.000 km, ceea ce implică un număr deosebit de militari și de arme. Tehnica de luptă modernă implică un consum ridicat de muniție, mai ales dacă se dorește obținerea supremației pe plan tactic sau strategic.
Liderul de la Kremlin a deschis larg porțile războiului și pe cele ale depozitelor de muniții. Cele mai răspândite sunt cartușele necesare infanteriei și cele de calibrul 5,45 mm sunt definite drept standard. Au doar câte 10,8 g, dar nu este ceva simplu de realizat. Proiectilele sunt formate din învelișul din cupru ce ascunde un miez compus din două bucăți de plumb și de oțel pentru îmbunătățirea proprietăților balistice. Fabricile trebuie să livreze materiale de calitate și tuburile pentru adăpostirea pulberii propulsive sunt făcute din aliaje ușoare.
Cartușele de calibrul 5,45 mm pot fi utilizate în luptele apropiate și au probleme cu vestele antiglonț moderne. Arsenalul rusesc este bogat și atunci când populația suferă de foame și frig, dezvoltarea unor strategii de supraviețuire fiind necesară pentru fiecare familie în condițiile în care statul este interesat numai de războiul de amploare. Industria a oferit muniția de calibrul 12,7 mm ce folosește cartușe de câte 125 și chiar 147 g în varianta pentru lunetiști. Armele lansatoare pot astfel să atace chiar mașini ușor blindate cu gloanțe având miez din oțel înalt aliat. Varianta de precizie implică gloanțe de 59,2 g ce au miez din oțel și plumb pentru o bună stabilizare pe traiectorie. Câmpul de luptă poate să fie străbătut și de proiectile incendiare ce conțin fosfor. Și mai grele sunt cartușele de calibrul 14,5 mm, cel mai mare înainte de categoria tunurilor automate ușoare. Ajung la o masă de 200 de grame și implică un consum ridicat de cupru, plumb din oțel, unele proiectile perforante folosind carbură de tungsten.
Neutralizarea infanteriei se poate realiza cu ajutorul grenadelor în luptele apropiate și modelul RGO ajunge la 520 g. Există și variante mai ușoare de câte 290 de grame, ceea ce permite transportarea mai multor încărcături explozive pe fiecare militar și aruncarea la o distanță mai mare. Nu este însă satisfăcător pentru strategi și au apărut lansatoarele de rachete, cele ce au origini în ultimul război mondial deschis. Bazooka de odinioară a devenit seria RPG și a inundat planeta ca o ieftină armă antitanc sau împotriva infanteriei. Clasicul RPG-7, considerat ieftin prin simplitate și producția de serie mare, are nevoie de lovituri cu masa de 2 sau 4,5 kg.
Gloanțele au însă o traiectorie întinsă și nu pot atinge infanteria adăpostită în tranșee și atunci se impune trecerea la aruncătoarele de mine de calibre cât mai mari. Un lansator de calibrul 82 mm poate să fie împins spre primele linii și are nevoie de bombe ce au masa de cel puțin 3,1 kg. Nu sunt destul de puternice împotriva fortificațiilor de campanie și atunci intră în acțiune cele de calibrul 120 mm. Aceste tunuri ale săracului au nevoie de muniție cu masa de 16 kg la care se adaugă încărcăturile de propulsie. Cum precizia gurilor de foc lasă de dorit, servanții au nevoie de rezerve deosebite și obligatoriu trebuie să fie aduse bombe cu ajutorul unor camioane specializate, o încărcătură fiind formată din 48 de lovituri, fiecare în cutie specială pentru a se evita accidentele în timpul transportului. Aceste bombe au un efect cumplit prin faptul că încărcătura mare de explozibil generează schije oțelite ce sfârtecă mușchi și oase. Proiectanții de arme se întrec în a realiza sisteme de arme cât mai eficiente în ceea ce privește uciderea sau mutilarea militarilor, frontul din Ucraina fiind înțesat de aruncătoare de mine în ambele tabere.
Rusia n-a făcut vreodată economie în ceea ce privește producția de armament și conducerea a constatat că servanții sunt vulnerabili la loviturile inamicului deoarece sunt lipsiți de protecție. Se poate trece la tir din poziții adăpostite, dar astfel de guri de foc își pierd o caracteristică esențială în război: mobilitatea. S-a trecut la combinarea aruncătoarelor de calibru greu cu mașini blindate și astfel au apărut în era sovietică și apoi s-a continuat producția de mijloace de rupere a frontului. Sistemul denumitTyulpana fost produs până-n anul 1988 și această Lalea putea să transporte 40 de bombe de câte 130 kg fiecare. Cum mereu este loc de mai rău, s-a inventat un proiectil cu masa de 228 kg. Artileria ambelor tabere este întărită cu aruncătorulTyulpantractat, cel ce poate să tragă din poziții adăpostite câte o lovitură pe minut împotriva unor ținte prețioase pentru inamic. Stocurile din epoca sovietică au permis pentru partea rusă un adevărat dezmăț artileristic, dar industria este obligată acum să refacă rezervele de muniție, ceea ce înseamnă costuri deosebite pentru obținerea de metale, explozibili și energie electrică necesară prelucrării până la nivel de bombă.
Se înțelege de ce regimurile comuniste au pus mare accent pe dezvoltarea industriei metalurgice și se făcea orice sacrificiu pentru a avea rezerve deosebite fier și de metale neferoase. Se adăuga o puternică obsesie pentru fabricile chimice, multe din acestea având o destinație specială și secretă. Orașe întregi au fost ridicate în jurul unor astfel de capacități. Au fost umplute depozitele timp de decenii cu muniții de diferite calibre și secții întregi au fost păstrate a relua livrările la momentul oportun. Războiul din Ucraina a demonstrat cât de mari au fost resursele sovietice și încă n-au fost secătuite stocurile din Rusia, Ucraina și fostele state comuniste. Trecerea la produse noi va face războiul dificil de suportat de cele două economii. Continuarea luptelor va duce la creșterea consumului de muniții ce sunt totuși ușoare și ieftine în raport cu cele ale artileriei și aviației, cea care a început să prindă curaj în urma apariției bombelor planante ce provin din armele clasice din depozite.
Rusia are o conducere bucuroasă de creșterea producției de muniții, dar puțini sunt cei ce știu că prăbușirea urmează spre sfârșitul sau după încheierea ostilităților.
Sursă imagine:Wikimedia Commons