steagul ucrainei cu picături roșii
1

Războiul din Ucraina și rezultatele a doi ani de confruntări sângeroase pe un limes civilizațional

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 24 Februarie 2024 | Nr. 509

Decizia Kremlinului de trimitere a trupelor peste graniță în Ucraina începând cu data de 24 februarie 2022 a generat un război de amploare și de durată, ceea ce a surprins conducerea rusă cea care credea că o să aibă parte de un Blitzkrieg și o să obțină repede mult spațiu vital. Istoria a vrut să fie scrisă altfel și partea rusă a trebuit să strângă resurse deosebite din epoca sovietică pentru obținerea supremației numerice și tehnice pe câmpul de luptă. Stocurile vechi au început să fie epuizate și au fost realizate importuri din Belarus, Coreea de Nord și Iran. S-a ajuns în 2024 să fie găsite numai resturi de la proiectile fabricate în anii 2022 și 2023. Armata rusă n-a făcut economie de proiectile și multe depozite de muniții au fost distruse de ucraineni. Numai cu moștenirea sovietică s-a reușit menținerea unui tir intens timp de doi ani.

Un bilanț este greu de făcut în epoca în care ambele state ascund pierderile reale și multe distrugeri sunt dincolo de raza vizuală a instrumentelor optice tactice. Un site specializat, oryxspioenkop.com, a adunat date difuzate pe rețelele sociale și s-a ajuns la un total numai pe bază de probe, bilanțul ucrainean anunțat în fiecare zi fiind mult mai mare. Puterea brută a Rusiei a fost dată de masele de tancuri și diviziile rusești erau obișnuite să se plimbe cu mașinile șenilate pe unde dorea conducerea de la Moscova. Au fost identificate cu certitudine 1.801 blindate grele distruse de drone și rachete ce detonau muniția de la bord. Pierderile în rândurile echipajelor erau cumplite, dar operațiunile militare au continuat. Alte 539 de tancuri de toate tipurile au fost capturate, ceea ce înseamnă că aproape 12 divizii au fost distruse sau capturate. Puține state își pot permite să întrețină o astfel de forță mecanizată.

Tancurile trebuie să fie sprijinite de artilerie autopropulsată de mare putere. Cele mai performante sunt din seria Msta-S cu tunuri de calibrul 152,4 mm și 136 de piese au fost nimicite. Au fost distruse și alte 18 din seria SM, moderne și mai scumpe. Alte 35 vechi și 16 noi au fost capturate și astfel au început să întoarcă armele împotriva foștilor proprietari. Poate par puține la număr, dar armata României nu deține o astfel de tehnică de luptă și a rămas la piesele tractate.

Au fost probleme deosebite și cu aviația, componentă esențială a războiului modern. Sunt înregistrate drept pierdute 96 de avioane de diferite tipuri. Lista este completată cu 103 elicoptere. Strategii ruși și-au propus un război-fulger, dar rachetele antiaeriene au împiedicat acțiunile din aer și astfel s-a ajuns la lupte asemănătoare celor din Primul Război Mondial.

Observatorii străini au contabilizat 10.155 mașini de luptă transformate în fier vechi și alte 2.932 au fost capturate de către apărătorii ucraineni. Se adaugă 763 abandonate, prădate de tot ce este util în luptă. Puține armate își permit o astfel de hemoragie de echipamente grele și să continue operațiunile militare fără probleme. Nici măcar scufundarea unui crucișător în Marea Neagră n-a contat. Consumurile de muniții sunt un fel de gaură neagră pentru industriile metalurgică și chimică, o singură lovitură de calibrul 152 mm având o masă de 60 kg de produse speciale. O dronă kamikaze ajunge la 200 kg și se distruge la prima misiune. Mult mai grele sunt rachetele tactice și strategice de ultimă generație, una singură având 3.800 kg. Au fost folosite și rachete hipersonice ce ajung la 4.300 kg și prețul unei bijuterii a distrugerii de tip Kinjal este de 10 milioane de dolari. Este dificil de calculat consumul de muniție de infanterie, mărunt și costisitor. Generalii ruși se bucură precum copiii de creșterea livrărilor de armament, dar din punct de vedere economic este un dezastru. Dirijarea resurselor spre distrugere duce în mod obligatoriu la scăderea nivelului de trai, dar autoritățile vor inventa tot felul de informații pentru a sublinia măreția regimului politic.

Costurile războiului sunt amplificate de cele logistice. Chiar de la începerea campaniei au fost prezente trupe aduse de la mare distanță, renumiți prin cruzime fiind militarii din Bureatia. Sporirea consumului de oameni și de materiale a dus la deplasarea de produse strategice inclusiv din Vladivostok, ceea ce amplifică în mod deosebit costurile conflictului. Au sosit trupe de infanterie marină din Extremul Orient. Evoluția ostilităților demonstrează că liderul de la Moscova este decis să sacrifice totul pentru atingerea visului utopic moștenit de la Stalin. Viii sunt mereu sub puterea morților. Numai în ziua de 22 februarie 2024 au fost angajate 101 confruntări terestre, cele ce expun în mod deosebit bărbații din Rusia într-o epocă în care populația scade în mod natural. Rusia Mare tinde să devină una mică de tot și doar agresivitatea o mai menține printre puterile lumii.

Sursă imagine:Pexels