Conducerea de la Kremlin a vrut să obțină în cursul anului 2022 spațiu vital în dauna Ucrainei, stat care ar fi fost redus teritorial sau ar fi fost înglobat în noua Uniune Sovietică. S-a dat ordin la 24 februarie să fie desfășurată o operațiune în adâncimea teritoriului inamic, un fel de Blitzkrieg în variantă rusească, și masele de blindate au fost dirijate astfel încât să defileze pe bulevardele Kievului. Avioanele bombardau țintele cunoscute cu dispozitive explozive puternice și elicopterele au fost trimise să realizeze o învăluire pe verticală. Planul a eșuat din cauza epuizării rezervelor de combustibil și a urmat o retragere în panică spre frontiera comună.
Nu era centrul de putere capabil să suporte o astfel de umilință și spre vest au început să se scurgă noi eșaloane militare cu oameni, armament, muniții și combustibil. Frontul lung și stabil înghițea precum o gaură neagră resursele vastei federații, trupele neputând să se aprovizioneze din teritoriul jefuit și pulverizat de explozii. Nici măcar surse de apă nu se mai găsesc în zonele devastate.
Tehnologia modernă a ajuns în regiunile de front și s-a trecut la postarea unor imagini cu echipamentele distruse în mod sigur. Specialiștii care publică la oryxspioenkop.com au reușit să constate că au fost nimicite până la 15 septembrie 2026 11.190 de mijloace blindate rusești, ceea ce înseamnă o întreagă armată.
Tancul a fost considerat de către specialiștii sovietici drept vârful de lance al Armatei Roșii și producția a continuat după colapsul din 1991 cu variante îmbunătățite. Luptele din Ucraina au fost suficient de intense pentru a se ajunge la epuizarea unităților trimise la asalt și s-a făcut apel la stocurile păstrate în aer liber în Asia Centrală și care au fost modernizate rapid pentru o ultimă misiune.
Trenurile au asigurat uriașul efort logistic și pe limesul ucrainean au fost identificate drept fier vechi 3.352 de exemplare din modele începând cu T-54. Sunt cele pe care planificatorii le distribuie cu zgârcenie, cele mai bune mașini fiind păstrate spre vest, est și în adâncimea teritoriului rusesc pentru orice eventualitate.
Comandamentul forțelor invadatoare a fost obligat să deplaseze permanent noi detașamente de tancuri în vederea asigurării superiorității în ceea ce privește calitatea armelor și puterea de foc. Întreținerea trupelor blindate costă enorm și, mai grav, tehnica se deteriorează dacă nu mai este păstrată în condiții apropiate de ideal.
A pierde definitiv 3.352 de tancuri nu înseamnă prea mult în ochii liderilor din cercul de putere de la Moscova, cei obișnuiți să obțină slavă prin nimicirea altora și fără să țină cont de pierderile din rândurile propriilor efective. Hans Roth, un militar german care a cunoscut ororile Frontului de Est, a scris că sovieticii preferau să atace neîntrerupt într-un sector până când inamicul ceda în fața presiunii. Istoria se repetă și dacă tancurile trimise la asalt sunt mult mai scumpe prin calitatea materialelor. Nici dacă se adaugă cele 392 de exemplare abandonate, golite de tot ceea ce era util și ruginite, tot nu este suficient pentru partea rusă ca să încheie războiul. Trebuie să fie atinsă iluzia de slavă și nu contează soarta oamenilor, cei ce sunt doar pioni pentru liderii de la centru.
Tancul este o mașină vulnerabilă dacă acționează singur și trebuie să fie protejate de toate celelalte categorii de arme. Artileria a fost adorată de generalii ruși și gurile de foc Msta-S erau deosebit de apreciate deoarece puteau să forțeze cu ajutorul șenilelor obstacolele de pe câmpul de luptă. Tunul de calibrul 152 mm era suficient de puternic și nu afecta mobilitatea colosului metalic. Dimensiunile impresionante l-au făcut o țintă sigură și, mai ales, plăcută pentru operatorii de drone. Au fost nimicite 221 de exemplare din era sovietică și alte 38 moderne. Puține state în lume își permit financiar să întrețină o astfel de armada terestră. Cum tunurile n-au putut trage ca-n vremurile de glorie, cele în care aveau muniție din belșug și se deplasau în voie, tancurile n-au putut dezvolta ofensive și frontul a rămas stabilizat. Utilizarea sistemelor Msta-S a însemnat un consum ridicat de muniții și combustibil, totul fiind trecut la pasivul statului agresor. Varianta tractată, Msta-B, a fost mai ușor de camuflat și numai 89 de exemplare au ajuns fier vechi.
Eșecul tancurilor în prima lună de război a fost un dezastru militar din cauză că s-a ajuns în situația ca infanteriștii pe jos să fie trimiși să ia cu asalt fortificațiile întărite și ascunse ale ucrainenilor. Atacurile frontale sunt sângeroase și vor avea consecințe demografice cumplite în viitor pentru un stat vast și cu o populație îmbătrânită și rarefiată.
Trupele terestre ruse au pierdut armament și mașini de luptă la cote incredibile, dar stocurile din era sovietică permit continuarea conflictului prin reducerea cheltuielilor. Conducerea de la Moscova nu vrea să observe că timpul trece și tot ce are între granițe se uzează moral și fizic. Alergarea după iluzia de slavă a adus ruină.
Sursă imagine: Pexels