Anul 1989 putea să fie unul normal în lagărul comunist, dar sateliții Uniunii Sovietice au început unul câte unul să renunțe la principiile impuse de Stalin cu tancul și numai România mai rezista ca un bastion închistat în trecut. Luna decembrie avea să aducă un seism care a pornit de la Timișoara în ziua de 16 și apoi s-a extins în principalele orașe ale țării. Nicolae Ceaușescu a venit de urgență din Iran și a dat ordin să se folosească din plin muniția de război împotriva celor ce luptau împotriva comunismului, dar la 21 decembrie evenimentele s-au precipitat și-n București. Forțele de represiune au intervenit dur pe timp de noapte, dar prăbușirea guvernării Ceaușescu n-a putut să fie evitată. Cel ce executase ordinele Moscovei timp de un sfert de veac a fugit cu elicopter, dar a fost prins și executat la Târgoviște. Sângerosul sfârșit a dus și la dispariția teroriștilor ce îngroziseră militari și civili.
Evenimentele din decembrie 1989 au scos la lumină produsele industriei care cică oferea locuri de muncă pentru masele populare. Comuniștii au trimis pe străzi transportoarele blindate și tancurile, mândria regimului și dovada de forță brută a mișcării de extrema stângă. Cartușele de calibrele 5,45 și 7,62 mm au funcționat perfect și gloanțele ascuțite au provocat răni cumplite în trupurile atinse. Au rezultat cel puțin 1.104 morți și 3.321 de răniți, cei mai mulți după căderea lui Ceaușescu. Grav este că trăgătorii au preferat să împuște fără milă persoane cât mai tinere, viitorul poporului român. Cei vinovați de sângele vărsat au fost numai adepții ideologiei egalitariste, cea impusă cu tancul în 1944.
Oare ce s-a întâmplat în România? Explicația evenimentelor este dată tocmai de armamentul văzut în toate imaginile înregistrate de cameramani curajoși, unii plătind cu viața. Cei care au tras au aparținut sistemului comunist, mișcarea extremistă fiind specializată în uciderea celor ce se află în regiuni în care se manifestă forme de opoziție. Trupele de represiune au fost criminale în Timișoara, oraș unde au lăsat în urmă 93 de morți. Teroarea a fost amplificată în București, zdrobirea oamenilor cu tancul fiind o demonstrație de forță pentru îngrozirea celor care ar putea doar să se gândească la revoltă în afara liniei partidului. A urmat povestea sinistră cu teroriștii, perioadă în care s-a tras în toate direcțiile și au fost victime din rândurile militarilor și ale civililor. Au fost de șapte ori mai multe persoane ucise și rănite. Oare ce s-a întâmplat? Evenimentele au fost dirijate de către o nouă grupare de putere și aceasta a acționat astfel încât să pară în același timp salvatoarea neamului și să elimine orice formă de rezistență. Atragerea mulțimilor prin manipularea creierelor a fost o preocupare permanentă a celor ce se considerau reprezentanții poporului, cei ce făceau totul pentru a se bucura de iluzia de slavă și de traiul de lux fără să ofere ceva util societății.
Au fost trase din plin muniții de mare putere și armata a făcut demonstrații de ceea ce înseamnă forțele militare de tip comunist. S-a văzut în mod clar că Nicolae Ceaușescu lua pâinea oamenilor, dar cartușe au fost produse din belșug. Au fost comise masacre în numele vânării teroriștilor și astfel Frontul Salvării Naționale a avut o imagine spălată, pozitivă. Cei care au avut altfel de idei au fost treptat înlăturați din vârful piramidei puterii. La fel s-a întâmplat și-n cazul armatei. Noul regim a încercat să facă totul pentru preluarea instituțiilor de forță și păstrarea valorilor comuniste, rămânerea în lagărul sovietic fiind de dorit. A fost o sângeroasă lovitură de stat, făurită exact după modelul celei realizate de către bolșevici în Rusia anului 1917. Ideea era una simplă: infiltrarea de adepți fanatici în interiorul instituțiilor statului și apoi executarea unui atac hotărât în interiorul capitalei, restul țării supunându-se treptat.
Ion Iliescu era cunoscut prin simpatiile pentru Uniunea Sovietică și avea studii serioase în colosul ideologic peste Prut. Generalul Victor Atanasie Stănculescu a fost omul de încredere pe lângă Nicolae Ceaușescu și a reușit să-l decupleze de la instituțiile de forță. A coordonat apoi procesul și execuția de la Târgoviște. Fusese trimis în diferite misiuni în Uniunea Sovietică înainte de decembrie 1989 și era pe gustul Kremlinului. Silviu Brucan făcea parte din staliniștii care au nenorocit poporul român și numai un eliberator nu putea să fie. Dan Marțian a fost profesor la Facultatea de Istorie a Universității București și i-a terorizat pe studenți timp de decenii cu ideile socialismului științific. A nenorocit modul în care s-a scris despre trecut. Se poate spune că a fost un adevărat patriot român, brusc lovit de curaj și de dragoste de popor. A fost și decorat în anul 2002 cu Ordinul NaționalSteaua României. Problema este că zisul cadru universitar era format la UniversitateaM.V. Lomonosovdin Moscova și era supărat că a fost tras pe linie moartă de cei din anturajul lui Nicolae Ceaușescu. A fost un nemulțumit care abia aștepta ocazia să se afirme în fața prietenilor de peste Prut.
S-a păstrat termenul de Revoluția din decembrie pentru a părea ceva pozitiv pentru cei care au preluat puterea în ziua de 22. Nu este de mirare că dosarul despre ceea ce s-a petrecut după apariția noului nucleu de putere n-a fost finalizat nici până astăzi. A intervenit chiar Uniunea Europeană, dar tot se găsesc chichițe pentru prelungirea cercetărilor și amânarea sentinței. Este evident că se ascunde ceva deosebit de murdar, cei care au luat locul dictatorului făcând totul pentru consolidarea propriei poziții. Nu erau interesați de binele poporului și s-a spălat totul prin existența teroriștilor, cei care s-au evaporat ca prin farmec. A fost o uriașă crimă împotriva poporului român și cei fără scrupule au trăit în lux după 1990 și s-au împăunat cu titlul de eroi în revoluție. Au făcut totul pentru a manipula poporul să creadă și să voteze după cum se dorea în vederea păstrării controlului asupra maselor. Adevărul este că Nicolae Ceaușescu a fost eliminat în stil comunist de o grupare comunistă ce avea cel puțin acordul Uniunii Sovietice pentru acțiune. Modul brutal în care s-a procedat după 22 decembrie 1989 a generat o uriașă muncă de acoperire a crimelor în masă.
Adevărul n-a fost iubit în comunism și s-a muncit din greu pentru formarea unor caractere pregătite oricând să se comporte cât mai dur pentru avansare în ierarhie. A fost normal să se acumuleze după 22 decembrie astfel de persoane și s-a păstrat tot un fel de dictatură. Se puneau câteva coroane în vederea înșelării opiniei publice. Au fost băgați în pământ oameni tineri în timpul luptei pentru cele mai înalte demnități. S-a călcat efectiv pe cadavre în numele poftei de putere și a fost o crimă absolută împotriva neamului românesc. Adevărul a fost vizibil, dar a fost acoperit de marea de minciuni a celor ce știu ce-au făcut și că sunt de tristă amintire.
Sursă imagine:Wikimedia Commons