Ora 10 dimineața, 22 decembrie 1989, în sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, dictatorul Nicolae Ceaușescu ținea ultima sa ședință, întâlnire unde s-a discutat despre situația critică în care se afla Republica Socialistă Română. În același timp, sute de mii de oameni deja ocupau centrul Capitalei manifestându-și frustrarea provocată de conducerea comunistă în aproape 45 de ani, ultimii dintre aceștia fiind cei mai cruzi pentru poporul român, cu mâncare primită pe cartelă, energie și căldură cu porția, lipsa surselor de divertisment, dar și cu politici din ce în ce mai aspre.
Toată furia adunată s-a văzut eliberată în ultima jumătate a lunii decembrie, în Timișoare pe 16 decembrie, când din cauza unore remarci nefavorabile asupra politicii comuniste, guvernul a decis să-l mute pe László Tőkés, pastorul Bisericii Reformate Maghiare, într-o altă localitate, dar acțiunea a fost întâmpinată de rezistența localnicilor care s-au strâns în jurul casei pastorului ca să-l apere. Din ce în ce mai mulți oameni s-au alăturat mulțimii, și de la apărarea pastorului oamenii au început să-și verse nemulțumirea asupra politicii ceaușiste și dintr-o dată s-a trecut la slogane împotriva regimului comunist. Autoritățile au încercat să oprească revolta în zilele ce au urmat, dar fără succes, iar ulterior știrea despre revoltele din Timișoara a început să se ducă și în restul Republicii Socialiste, ajungând bineînțeles și la locuitorii Bucureștiului.
S-a ajuns astfel la ziua de 22 decembrie, când manifestanții au atacat ulterior clădirea Partidului Comunist, ceea ce i-a făcut pe soții Ceaușescu să se refugieze pe acoperiș de unde au fost luați de un elicopter. Fuga lui Nicolae Ceaușescu din București a rămas un simbol marcant al Revoluției Române din 1989, considerat chiar momentul victoriei când la 12:30 revoluționarii ocupau clădirile Comitetului Central și televiziunii publice, iar pentru prima dată drapelul socialist al României începea să fluture prin orașele țării fără sigla primită cadou de la Uniunea Sovietică. După dispariția dictatorului comunist, din păcate s-a instaurat haos în Capitală și restul țării, multe instituții ale statului fiind atacate cu arme, iar focurile s-au deschis chiar și pe străzi, în timp ce armata ajutată de voluntari încerca să oprească violențele izbucnite. Confuzia s-a sfârșit în ziua de Crăciun, când soții Ceaușescu au fost prinși în Târgoviște și judecați de un tribunal militar. Acuzați de subminarea puterii de stat și de genocid pentru că au permis deschiderea focului împotriva poporului român, Nicolae și Elena Ceaușescu au primit sentința capitală, fiind executați în jurul orei 14:45, găsindu-și sfârșitul la peretele unei garnizoane din Târgoviște.
1989 a fost anul când Cortina de Fier a căzut oficial, fostele state comuniste renunțând la regimul impus de Moscova și începând drumul către libertate, democrație și economie de piață. România a fost singurul stat unde a fost nevoie de o revoluție violentă pentru a încheia acel capitol roșu al istoriei Europei, încheiat cu peste 1000 de morți și 4000 de răniți, iar după 1990 a început greaua tranziție către Lumea Liberă. Astăzi poporul român face parte alături de statele Occidentale din NATO și UE, iar economia și-a revenit după stagnarea și superinflației anilor '90. Chiar și așa, încă din primii ani ai democrației până în ziua de azi a circulat o părere de rău după fostul lider comunist, existând persoane care considerau că sub dictatură se trăia mult mai bine și care refuză să vadă și succesele României postdecembriste. Rămășițele fostului cuplu se odihnesc în Cimitirul Ghencea Militar din București, mormântul mai fiind uneori acoperit de flori primite de la visători ai unei epoci de aur a cărei economie a pus un popor întreg să stea la cozi ore în șir pentru prilejiul de a mânca gheare de pui.
Sursă imagine:Wikipedia