Anul 1945 a fost marcat în istorie prin apariția primului guvern comunist la București, cel ce era impus de către Stalin, și a început un mare experiment nefericit după ideile Kremlinului. Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej au fost deosebit de dornici să fie politruci vărsători de sânge nevinovat și au făcut tot ce li s-a cerut de la Moscova. Au sacrificat viețile oamenilor pentru a se aproviziona o Uniune Sovietică falimentară din punct de vedere alimentar.
Iosif Stalin a ordonat în anul 1949 o politică masivă de înarmare a lagărului socialist și autoritățile de la București au comandat masiv armament din ce în ce mai puternic. N-a fost uitată nici artileria de coastă și au fost aduse pe litoral baterii de tunuri de tip KS-30. Erau de calibrul 130 mm și fiecare avea o masă de 29 de tone. Gura de foc folosea lovituri cu o masă de 61,1 kg. Un adevărat monstru de oțel a fost construit pentru lovirea navelor imperialiste ce ar fi încercat să vină dinspre Bosfor.
Comandamentul american n-a avut de gând să riște o acțiune în apropierea coastelor românești și tunurile au fost în cele din urmă casate fără să fi avut parte de acțiune. Nicolae Ceaușescu a dat ordin să fie cumpărate rachete P-15 M din Uniunea Sovietică și astfel se putea atinge o țintă de până la 80 km. O astfel de armă avea o masă de 2.523 kg și reprezenta un pericol pentru orice tip de vapor deoarece avea ghidare prin radar și detecție termică. Istoricii militari spun că această achiziție s-a făcut fix în anul 1986, cel în care erau lipsuri alimentare deosebite în România și nu se găsea pâine.
Este evident de ce românii trăiau prost și erau obligați să fugă în Occident.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
