Statul era unicul investitor din perioada comunistă și toate fondurile erau repartizate în funcție de dorința liderului aflat la putere, cel ce punea în practică ideologia comunistă și indicațiile prețioase venite de la Moscova. Realitatea nu era importantă, ci doar satisfacerea tezelor de partid. Trebuia să se facă totul pentru o ideologie despre care se demonstrase că este complet utopică.
Ideea principală a fost că trebuie să fie dezvoltată cu orice preț industria și investițiile din zona capitalei respectau modelul răspândit universal. Un tabel publicat chiar de către autorități în anul 1985 prezintă situația cheltuirii banilor în perioada 1966-1983, activiștii având grijă să separe realitățile din primul an de guvernare a lui Nicolae Ceaușescu de rămășițele din era lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Chiar dacă Bucureștiul controla teritoriul învecinat, devenit astăzi Ilfov, investițiile în agricultură au urcat abia la un procent de 2,9%. O dezvoltare intensivă a serelor ar fi asigurat piața capitalei și pe vremea plății datoriei externe și ar fi redus cheltuielile legate de transport. Capitala era un adevărat oraș - pântece și orice produs de calitate ar fi avut căutare, mai ales dacă s-ar fi făcut livrări în sezonul rece. Cum existau termocentrale în zonă, n-ar fi fost probleme cu energia termică. Circulația mărfurilor, comerțul, a primit numai 3,8% din banii strânși la capitolul investiții de la buget. Prețurile sunt făcute la nivel de comerciant și statul era singurul deținător de magazine. Având acest monopol, statul comunist putea să aducă mărfurile la orice preț și să obțină venituri sporite și astfel să obțină fonduri suplimentare pentru diferite domenii de activitate.
Statul comunist n-a fost interesat în mod real nici de domeniul învățământului. Dacă erau adunate fondurile pentru educație, sănătate, artă și cultură, se ajungea la un procent de doar 3,3%. Este evident că nu era loc de progres cu astfel de sume destinate unor domenii fundamentale, dar pe care liderii de partid le considerau neproductive. Modernizarea pentru egalarea sau depășirea lumii capitaliste rămânea o utopie.
Autoritățile n-au vrut să dezvolte cele două domenii în mod real și astfel s-a reușit o prăbușire a economie socialiste, cea care era complet ruptă de realitate. Sistemul economic socialist a fost conceput de Stalin pentru a da rezultate numai și numai pentru desfășurarea unui război de amploare cu lumea capitalistă.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 365/1976