România a fost un stat pașnic în perioada zisă acum interbelică, dar existau centre de putere ce doreau război cu orice preț în Europa, conducătorii dorind valuri de sânge și transformarea populației în sclavi ideologici. Industria a fost dezvoltată în ritm accelerat pentru sporirea producției de armament de calitate. Au fost modernizate și gurile de foc din modele rămase din prima conflagrație mondială.
Ziua de 1 septembrie 1939 a fost aleasă pentru începerea ostilităților și binomul tanc – avion a intrat în acțiune. Chiar dacă România a avut o atitudine de neutralitate și a ajutat victima agresiunii, a primit amenințări din partea ambelor state totalitare și apoi a fost obligată să cedeze o mare parte din populație lagărului comunist. Granița a fost stabilită pe Prut și se părea că Moscova își terminase revendicările teritoriale împotriva României capitaliste. Acestea sunt interpretările istoricilor dornici să sublinieze că Uniunea Sovietică a fost un bastion al păcii și că România a fost vinovată de declanșarea războiului împotriva oamenilor pașnici. A fost absolut normal să fie executată conducerea țării și populația să fie transformată în sclavi pentru plata despăgubirilor de război. Uniunea Sovietică a exploatat până la înfometare oamenii din spațiul carpatic și numai așa s-a menținut colosul ideologic până-n 1991.
În realitate, toți locuitorii de la vest de Prut au fost niște victime ale grupării din jurul lui Stalin și în iunie 1941 soarta României era decisă pentru totdeauna. Armata Roșie se concentra în Vasaeabua și Bucovina de Nord pentru acțiuni ofensive de amploare și nici nu exista vreo urmă de plan de apărare. Se realizau unele lucrări defensive doar pentru camuflarea planurilor de ofensivă împotriva diviziilor române și germane din Moldova. Condamnarea Poporului român este evidentă din moment ce se face o mică analiză a dotării unui corp mecanizat sovietic din cadrul Armatei a 9-a. Corpul 2 mecanizat era format din două divizii de tancuri și una de infanterie motorizată. Era organizarea clasică a forțelor blindate sovietice și mulți istorici au zis că generalii staliniști au încălcat principiul fundamental al concentrării forțelor și așa se explică dezastrul militar din vara anului 1941. Partea interesantă este că erau concentrate prea multe blindate în Basarabia împotriva unei singure divizii românești de tancuri, modeste ca performanțe.
Comandamentul sovietic a strâns în acest corp cel puțin 517 tancuri concepute pentru diferite tipuri de misiuni. Erau 10 KV-1 și 50 de T-34 drept nucleu dur pentru spargerea frontului unor trupe ce dispuneau în special de tunuri anticar de calibrul 37 mm, cele de calibrele 47 și 50 mm fiind o raritate în raport cu lungimea frontului. Planificatorii sovietici au împărțit mașinile blindate în funcție de potențialul ofensiv și nu se observă o gândire militară greșită. O mare unitate era formată predominant din tancuri T-26, mai lente și necesare pentru lupta împotriva infanteriei după ce frontul ar fi fost spart. Cealaltă divizie era compusă din mașini de tip BT-7, un tanc conceput să acționeze în viteză pentru încercuirea forțelor inamice. Dacă drumurile erau bune, se putea înainta cu peste 80 de kilometri pe oră și, teoretic, chiar mai mult. Numai oboseala echipajelor și încingerea motoarelor puteau să limiteze manevrele batalioanelor de tancuri. Tunurile de calibrul 45 și 76,2 mm de la bord erau suficiente pentru lupta împotriva unui inamic lipsit de tehnică grea și motorizată.
Tancul este prin definiție o mașină ofensivă, dar cele din modelul BT-7 erau blindate rapide și cu autonomie sporită. Nu aveau vreo valoare pentru apărarea statului sovietic, ci au fost concepute pentru cucerirea popoarelor vecine. Au fost aduse împotriva României numai în acest corp mecanizat 354 de tancuri, ceea ce era o forță suficientă pentru înfrângerea forțelor din Moldova și apoi să cucerească întreaga țară. Alte două corpuri mecanizate erau concentrate astfel încât să se poată realiza manevre rapide de nimicire a trupelor de infanterie din sectoarele de rupere și apoi de încercuire a celor trei armate din Moldova. O hartă publicată în spațiul rusesc indică prezența a cinci divizii de tancuri ascunse în spatele unei perdele de unități de infanterie și cavalerie ce se afla întinsă pe Prut și pe frontiera terestră. Aripa sudică era mai slabă, dar forțele de la Chișinău și Cernăuți ar fi fost imposibil de oprit în momentul unei ofensive puternice. Amplasarea marilor unități sovietice era perfectă și noi cantități de arme erau aduse din adâncime cu ajutorul trenurilor de mare capacitate.
Iosif Stalin a putut să fie acuzat că nu s-a pregătit de război și că astfel lagărul socialist a putut să fie invadat ușor de inamic. Este evident că istoricii au primit ordin să scrie orice pentru a ascunde pregătirile militare masive și au mințit îngrozitor pentru un trai bun și pentru o iluzorie glorie academică. Orice minciună este posibilă în lumea savanților. Nemernicia mare a fost a celor care au ajuns la putere și au permis să se încalce orice limite ale regulilor științifice, ceea ce duce la formarea unor caractere jalnice, centrate numai în jurul ideii de prosperitate personală. Doctoratul și ascensiunea socială cu orice preț domină sufletele putrede. Moscova s-a dezvoltat numai prin jefuirea regiunilor bogate, dar a fost necesară inventarea unei istorii despre eliberare și aducerea fericirii prin moarte și jaf.
Sursă imagine: Colecționarul de Istorie