Generații de elevi au învățat din manualele de Geografie despre relieful țării și erau lungi date despre munți, râuri, câmpii și păduri. Realitatea era că datele citite erau depășite încă dinainte de ieșirea de la tipografie a cărților și procesul era accelerat de la o zi la alta de către locuitorii României Mari.
Argila era un material de construcție deosebit de apreciat pentru calitate și prin prelucrare erau obținute cărămizi și țigle ce ofereau un adăpost plăcut în timpul furtunilor și al iernilor deosebit de severe din epoca interbelică. Volumul exploatat în anul 1937 ar fi asigurat ridicarea unui turn pătrat cu o înălțime de peste 70 de metri și latura de 100 m. Cantitatea de materie primă obținută în anul următor a fost echivalentă cu un turn înalt de 137 m. Acest material smuls din sol lua forma de imobile ce ocupau noi suprafețe de teren și peisajul României Mari se schimba de la o zi la alta.
Calcarul era o rocă deosebit de căutată deoarece asigura varul din construcții și numai în anul 1934 s-ar fi ridicat o movilă de 10,8 m și cu aceleași laturi. Se presupune că metrul cub este ocupat perfect de materialul ce se prelucra prin arderea unor mari cantități de combustibil.
Oamenii din epoca interbelică au construit mult și natura nu mai era pe placul patronilor deoarece nu aducea bani. Se extindea în fiecare zi mediul antropic și nu prea erau persoane interesate de consecințe.
Mihai Leu a fost mai mult decât un campion. A fost un pod între generații și sporturi. Unul dintre puținii sportivi români care nu au pierdut niciodată, nici în ring, nici în atitudine. Într-o epocă agitată a fost acea figură senină. A fost un Leu care a învățat să tacă, să îndure și să lupte.
Sursă imagine: e-nergia.ro
