România s-a format ca stat național unitar în urma evenimentelor istorice de la sfârșitul anului 1918 și a fost nevoie să se verse sânge pentru respingerea agresiunilor comuniste maghiare și sovietice. Istoricii din perioada comunistă dețineau statul burghez drept o țară săracă, economia fiind dominată de agricultură. A fost nevoie de desantul comunist de pe tancurile sovietice pentru a se aduce prosperitate neamului oropsiți de cei bogați. Oare chiar să fi fost un stat slab dezvoltat?
Industria României avea ca principală marfă de export petrolul și produsele derivate, din ce în ce mai căutate și pe piața internă. Fabricile erau dotate cu cât mai multe motoare ce ardeau combustibil lichid, mai ușor de folosit decât cărbunele. Orașul Ploiești a cunoscut o înflorire deosebită și la fel Câmpina.
Petrolul nu putea să asigure singur prosperitatea locuitorilor și nevoile statului și s-a trecut la extinderea și modernizarea capacităților moștenite de la fostul imperiu austro-ungar, metalurgia fierului având o adevărată cetate la Reșița. Orașul ascuns din munți putea să producă locomotive și arsenalul satisfăcea o parte din necesarul de armament al statului. Au fost produse sub licență tunuri antiaeriene Vickers de calibrul 75 mm și apoi a fost conceput tunul antitanc de același calibru. Ambele guri de foc erau de o calitate deosebită și necesitau instalații speciale și personal calificat.
Orașul București era inima economică a României și avea cereri mari de mărfuri. Uzinele Malaxa produceau puternice locomotive cu abur și s-a putut asigura astfel din surse interne mijloace de tracțiune pentru căile ferate. Firma Ford a deschis o fabrică pentru asamblarea de autocamioane și piața românească putea să absoarbă producția. Două fabrici de avioane lucrau intens la modele civile și militare. ICAR București a produs sub licență modelul Fleet F-10G, util pentru antrenament și legătură.
Nu se puteau compara cu I.A.R. Brașov care a reușit să finiseze avioane de vânătoare și de bombardament din clase superioare. I.A.R. 80 a fost un avion de vânătoare capabil să înfrunte tehnica volantă a inamicilor cu industrii puternice și a putut să fie utilizat drept bombardier în picaj astfel încât trupele terestre să beneficieze de puterea bombelor lansate cu precizie.
Cele mai mari construcții mecanice au fost vapoarele realizate la Șantierul Naval Galați. Au fost începute în 1938 două submarine, NMS Marsuinul și NMS Rechinul, ambele terminate în cursul războiului mondial.
Căile Ferate Române au dispus de un material rulant suficient pentru a face față traficului de mărfuri și de pasageri. Uzinele Malaxa și Uzinele Astra au realizat automotoare care au funcționat în perioada comunistă și au rezistat pe linii secundare până-n anul 2023.
Curentul electric nu mai era o raritate și hidrocentrala Dobrești putea să trimită energia spre București prin linia electrică de 110.000 V. Viitorul aparținea mișcării electronilor și inima orașului București tindea să fie puternica termocentrală Grozăvești.
Procesul de industrializare a continuat în perioada de război, dar energiile au fost dirijate spre producția militară. Progresele interbelice au fost anulate de bombardamentele americane, luarea de trofee de către militarii sovietici și apoi de livrările de tehnologie către marele lagăr comunist în contul despăgubirilor de război. A existat mult potențial în perioada interbelică, dar interesele particulare și de partid au încetinit procesul de industrializare. Multe bunuri ce se puteau realiza local au fost aduse din import deoarece patriotismul trecea mereu prin comisioane.
Sursă imagine: e-nergia.ro