Orice stat modern are nevoie de produse pirotehnice care să fie utilizate în scopuri economice și militare, România Mare producea astfel de substanțe instabile, dar cererea era mare pe o piață în plin avânt. Nu mai era mulțumită lumea cu forța de muncă a omului.
Germania a fost renumită în Primul Război Mondial prin cantitățile de muniție trimisă pe front și clienții români au căutat să găsească mărfuri ieftine într-o țară ce nu-și găsea cadența de dinainte de 1914 din cauza haosului politic. Au fost cumpărate în anul 1938, cel mai bun pentru afacerile românești, 164 de tone de produse periculoase, ceea ce poate să pară puțin. În realitate, toate importurile urcau la 195 de tone. Germania era astfel furnizoare în proporție de 84% și nu se mai poate scrie despre o intenție de slăbire a statului ce se afla departe de puterea Berlinului.
S-a scris că Berlinul nu dorea să vândă României produse care să permită dezvoltarea economică sau a armatei, dar se vede din datele statistice românești că se putea cumpăra orice produs realizat de industria germană, cea care nu era satisfăcută de vânzările realizate în raport cu capacitățile de producție. Statistica românească precizează că în perioada existenței Germaniei democratice se oferea puțină materie specială și doar în 1932 s-a ajuns la 52 de tone. Anul precedent fusese deosebit de modest și nici măcar nu se atinsese o cotă de cinci milioane de lei. Explozibilii au fost incluși la alte produse. Clienții români puteau să obțină orice de pe piața germană și important era să existe sumele necesare schimburilor comerciale.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
