Autoritățile de la București doreau să dezvolte noul stat după un model occidental și aveau nevoie de cantități uriașe de mașini și fier. Cum produsele industriale de înaltă tehnologie nu puteau fi realizate local, s-a procedat la realizarea de achiziții din străinătate și Franța, sora mai mare, a fost în centrul atenției clienților români. Din păcate, firmele Parisului nu considerau România drept un cumpărător important și afacerile au fost destul de limitate și dacă se spune că era recesiune și ar fi trebuit să fie depuse eforturi în vederea creșterii volumului de mărfuri exportate.
Au fost achiziționate în anul 1931 doar 4.200 t de produse din fier, ceea ce era deosebit de puțin în raport cu potențialul ambelor state. Produsele achiziționate, statistica publicată în 1940 nu precizează ce anume a fost ales din vest, erau deosebit de scumpe și parcă alte piețe ofereau condiții mai interesante în vederea obținerii de profit. Situația economică mondială și apropierea unui nou război de amploare a dus la o înviorare a economiei franceze și s-a reușit în 1938 cumpărarea a 43..096 t de fier și produse din acest metal. A fost și o schimbare de atitudine din partea vânzătorilor, mărfurile fiind mult mai ieftine.
Fierul brut și produsele prelucrate din acest metal nu erau interesante în raport cu mașinile necesare în economie, transporturi și agricultură. Firmele franceze realizau utilaje interesante și au fost găsite de către investitorii români mărfuri cu o masă de 892 de tone în 1931. Era deosebit de puțin în raport cu cererea și oferta. S-a ajuns în 1938, cel mai bun an al economiei românești, să fie cumpărate doar 694 t de mașini, dar acestea erau mult mai scumpe decât cele luate în timpul recesiunii. Patronii francezi țineau deosebit de mult la preț și nu prea erau pe gustul clienților din România. S-ar fi cumpărat mai mult dacă ar fi existat o politică flexibilă în domeniul prețurilor, dar se practica acumularea primitivă de capital și strângerea rapidă de bani era la mare modă.
Politicienii de la Paris au dus o strategie permanentă de măcinare în lupte sterile și a fost normal să fie afectate relațiile cu România. În final, Franța s-a prăbușit rapid în 1940 deoarece timp de un deceniu nu s-a muncit cu cap.
Sursă imagine: Fotoshooting.ro
