S-a scris mult despre România interbelică, dar imaginea creionată de către specialiști era că nu s-a ridicat dincolo de nivelul de stat agrar-industrial și progresele erau prea lente în raport cu ceea ce se petrecea în restul lumii și, mai ales, în cadrul marilor puteri. Datele statistice ale statului român spun altceva, dar acestea sunt prea puțin studiate sau concluziile sunt eronate.
Afacerile în anul 1919 au început să se dezvolte după ieșirea din Primul Război Mondial și refacerea comerțului afectat de lupte. Patronii din noua țară aveau o piață de cucerit și erau obligați să vină cu produse de calitate superioară și diferite de ceea ce fusese înainte de sângeroasa conflagrație. Chiar dacă nu se vedea la nivel de contemporani, România nu mai era la fel la sfârșitul anului.
Lemnul nu mai era material interesant pentru marile construcții și au fost importate 25.998 t de fier și de lucrări din acest metal, simbol al Revoluției industriale. Oamenii doreau să dea un ban în plus, dar produsele achiziționate să fie durabile. Forța de muncă manuală nu prea era simpatizată de către patroni deoarece era costisitoare și s-a ajuns să fie importate 9.360 t de mașini și utilaje pentru fabrici și ateliere. Uzinele țării se schimbau la față. Se adăugau 1.363 t de autovehicule pentru accelerarea transporturilor la nivel de țară. Carele cu boi sau cu cai erau prea lente în raport cu ritmul afacerilor.
Schimbarea la față se realiza în cel mai brutal mod în toate domeniile și forța târnăcopului nu mai era suficientă. Au fost aduse din străinătate 522 tone de explozibili puternici.
Sursă imagine: Techirghiol.com
