Statul ancorat de Carpați a ajuns din 25 octombrie 1944 să fie pe deplin controlat de forțele sovietice și s-a trecut la o transformare rapidă după model stalinist. Autoritățile de la București au dus o luptă crâncenă împotriva poporului român și au trimis în lagăre și închisori tot ceea ce putea să fie definit drept floarea neamului românesc și a minorităților naționale, un adevărat Program Katyn fiind dezvoltat de partidul unic și de serviciul secret.
Ideea de bază a lui Stalin era însă cucerirea întregii planete și aceasta implica o supradimensionare a forțelor militare și dotarea lor cu cel mai bun armament. Se putea utiliza și cel vechi și încă performant pentru înlocuirea pierderilor de toate tipurile ce pot să apară în timpul ostilităților. Au fost importate pentru a asigura supremația în artilerie grea tunurile ML-20 de calibrul 152 mm și acestea au început să sosească din anul 1949. Numai o brigadă independentă de artilerie dispunea de 36 de piese și era perfectă pentru realizarea unei străpungeri în sectorul de asalt. Se subînțelege că aceste guri de foc puternice aveau nevoie de muniție din belșug și Uniunea Sovietică a impus prețurile dorite pentru a susține industria cu destinație specială. A fost adus și obuzierul M-10 de același calibru pentru utilizare în poziții mai avansate. Era mai ușor și adaptat pentru sprijinirea imediată a infanteriei. Era preferat pentru luptele apropiate obuzierul M-30 de calibrul 122 mm, armă perfect realizată pentru misiunile de nimicire a fortificațiilor de campanie. A fost în dotarea trupelor comuniste și la nivelul anului 1989.
Aruncătoarele de mine grele erau concepute să nimicească forța vie din tranșee și a fost adus modelul MT-13 de calibrul 160 mm, o singură bombă având 40,8 kg. Era chiar mai devastatoare decât proiectilele de tun datorită cantității mari de explozibil. Era sprijinit de M-240 de calibrul 240 mm, cel ce lansa bombe de câte 130,7 kg.
Au fost importate foarte multe guri de foc cu diferite destinații și s-a trecut la formarea de profesioniști în domeniu, ceea ce însemna scoaterea unor minți instruite din producția utilă și trecerea numai la distrugere. Obsesia pentru artilerie a regimului comunist a dus la menținerea sărăciei de după război și nici cartelele alimentare n-au fost eliminate. Abia după moartea lui Stalin și la indicațiile Kremlinului au fost eliminate aceste vestigii ale Războiului Rece.
Sursă imagine:Wikimedia Commons
