Clasa politică, presa și populația sunt nemulțumite de modul în care elevii învață și apoi de rezultatele pe care le obțin la concursuri naționale și internaționale. Chiar dacă profesorii depun eforturi, nici măcar ministrul de resort nu poate fi satisfăcut de cei din subordine. Nu se face muncă de calitate și cadrele didactice sunt puse la zid. Nici nu bănuiesc oamenii României contemporane care sunt cauzele adânci ale problemelor intelectuale din societate.
Era ziua de 2 iunie 1947 când a fost aprobată și apoi expediată unor anumiți destinatari forma definitivă a unui document care a avut un impact deosebit până astăzi. Actul a fost conceput în laboratoarele poliției politice staliniste și a fost adresat agenților de încredere din statele proaspăt integrate în lagărul comunist. Era o adevărată constituție secretă referitoare la modul în care urmau să fie organizate noile regiuni ale imperiului roșu și nici nu mai contau cele ce erau spuse și scrise în mod oficial, vizibil.
Prevederile despre învățământ erau pur și simplu șocante și au fost puse în aplicare din anul următor în cazul României. Prima prevedere este uluitoare pentru lumea contemporană și este evident de ce o poliție secretă nu poate să conducă o țară. Se prevedea eliminarea din instituțiile de învățământ de toate gradele a profesorilor capabili și care se bucurau de respectul comunității. Urmau să fie înlocuiți cu cei slabi sau mediocri, cei care erau verificați după gusturile agenților serviciilor secrete.
N-au fost doar vorbe scrise pentru trecerea timpului și luarea salariului. Profesorii de valoare au fost scoși de la catedră în conformitate cu dorința NKVD-ului. A fost îndepărtat astfel Gheorghe Brătianu, cel care vorbea fluent franceza și germana și era un reputat specialist în cercetarea evenimentelor istorice. N-a contat că avea doctorat și că era un academician recunoscut la nivel european. A fost prea puțin. Savantul a fost trimis fără judecată în închisoarea de la Sighet și a murit în urma tratamentelor barbare aplicate de gardieni brutali și analfabeți. I-au fost găsite păcate politice și origine burgheză, dar conducerea de la București s-a răfuit cu întreaga categorie socială a cadrelor didactice. Trebuia să fie format omul nou și școlile au fost umplute de oamenii adorați de serviciile secrete. Au fost ceva îmbunătățiri după 1961, dar sistemul a funcționat în continuare și a fost o ură cumplită împotriva valorilor intelectuale reale. S-a ajuns în situația în care intelectualii capabili plecau din țară cu acte în regulă pentru că nu mai suportau regimul și erau înlocuiți imediat cu oamenii regimului impus de tancurile sovietice. Elevi, studenți și profesori, alături de cetățeni din toate categoriile sociale, au forțat frontiera cu Iugoslavia, stat comunist ce nu mai returna fugarii, pentru a scăpa din lumea în care totul era făcut după gustul și gândirea politrucilor. Era o soluție disperată și mulți îndrăzneți au pierit in valurile Dunării sau au fost împușcați mortal de grănicerii ce primeau zile libere și alte avantaje. Nici astăzi nu se știe câte victime au fost făcute, dar sunt cimitire pe ambele maluri ale fluviului. Mulți dintre asasinii roșii încă se bucură de pensii frumoase și par persoane respectabile.
Evenimentele din decembrie 1989 au dus la căderea lui Nicolae Ceaușescu, dar sistemul numirii de profesori după poftele anumitor servicii s-a păstrat. Gheorghe I. Ioniță, un expert în publicarea de texte istorice pe linia partidului, a mai predat cursuri de Istorie și după 1989 în cadrul Universității București. S-a reușit prin intermediul acestor cadre de încredere să fie formată și controlată gândirea maselor de români, cele ce mereu au impresia că folosesc propriile idei și nu observă că sunt pioni ai unor centre de interese.
Serviciile secrete comuniste au vrut să controleze popoarele pentru totdeauna, dar au dat lovitura de moarte lagărului comunist, cel care a rămas în urmă la toate capitolele din cauza limitării învățământului. În plus, cadrele valoroase ajungeau peste graniță și la putere rămâneau cei slabi și mediocri. Serviciile secrete au reușit astfel să provoace decăderea intelectuală în lagărul socialist, chiar dacă se zice că se învăța mult înainte de 1989.
Directiva NKVD din 2 iunie 1947 a fost descoperită în fostele state socialiste, dar varianta românească n-a fost identificată și n-ar exista în arhivele fostei Securități. Nici nu mai contează acest text din moment ce au fost identificate cele trimise către sateliții sovietici din Europa.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 522/1966