Poporul român trăiește astăzi cu iluzia că înainte de 1989 ar fi fost locuri de muncă și stabilitate. Oamenii era mai fericiți, mai ales în perioada 1970-1980. Uită cei care emit astfel de judecăți de valoare că atunci economia a fost irigată cu bani din împrumuturi și nu s-a reușit dezvoltarea unor fabrici care să livreze mărfuri deosebit de competitive pe piața mondială.
Nicolae Ceaușescu nu făcea altceva decât să copieze ideile de la Moscova, Beijing sau Phenian și să facă totul pentru înaintarea spre comunism. Poporului român îi era oferită iluzia că se face ceva în spirit național și așa s-a inventat termenul aberant de național-comunism. Uniunea Sovietică a dezvoltat flote de elicoptere pentru învăluire pe verticală sau în vederea aprovizionării trupelor din regiuni greu accesibile mijloacelor terestre. Mi-6 și Mi-26 sunt două exemple despre ceea ce putea să asambleze industria unei mari puteri. Conducerea de la București a mimat prietenia cu Occidentul și a reușit să ridice fabrica I.C.A. Brașov pentru producerea de elicoptere după licență franceză. Motoarele speciale urmau să fie livrate de Turbomecanica București.
S-a început munca în 1971 cu modelul IAR-316 și acesta a fost livrat în 200 de exemplare, mai mult de jumătate din producție fiind absorbită de aviația comunistă. Erau considerate utile pentru transport de comandanți, cercetare, extragerea de răniți, cercetarea câmpului de luptă și atac la sol. Mașina de zbor putea să ia în rezervoare 550 kg de combustibil și avea o masă de 1.050 kg. A fost asamblat până-n 1987, dar nu mulțumea lumea generalilor din cauza capacităților reduse de transport și lipsa blindajelor îi reducea capacitatea de atac la sol. După datele furnizate de istoricul militar Sorin Turturică, au fost livrate 200 de exemplare, 125 fiind preluate de statul român. A fost un efort bugetar deosebit și apoi s-au adăugat cheltuielile de întreținere și utilizare. Se spunea că populația nu trebuie să mănânce pâine, dar au fost asamblate 54 de aparate în perioada 1980-1987. Celelalte au fost produse atunci când statul avea bani din împrumuturi și astfel au fost sporite datoriile țării.
Trebuia să fie importată o variantă mai mare și rezistentă. A fost luată licența pentru modelul francez denumit IAR-330, capabil să transporte militari complet înarmați sau să atace țintele la sol cu rachete și cu focul tunurilor de calibrul 23 mm și al mitralierelor. Un astfel de aparat gol avea masa de 3.615 kg, dar complet echipat și încărcat pentru misiuni putea să ajungă la 7.400 kg. Au fost asamblate până la căderea comunismului 165 de aeronave cu rotor, după datele istoricului militar amintit, 112 fiind preluate pentru armata statului socialist. A fost un salt deosebit în ceea ce privește dotarea cu elicoptere, dar a fost făcut exact când se plătea datoria externă și astfel suferințele populației au fost amplificate în mod cumplit. Era absolut normal să se stea la cozi astfel încât statul comunist să aibă bani de elicoptere.
S-a procedat la un deosebit efort financiar pentru siguranța cuplului dictatorial și-n anii 1979 și 1986 au fost cumpărate opt elicoptere SA-365 C și N Delfin 2. Populația nu avea pâine, dar era trimis in un general-maior să ridice cele patru aparate din sudul Franței. Au fost aduse aceste aeronave cu rotor pentru ca nu cumva să pățească vreun accident tiranul comunist. Aveau două motoare și se considera că pot naviga cu un singur grup propulsor în caz de defecțiune.
Oamenii cred că s-a făcut ceva bine pentru popor, dar nu vor să știe că autoritățile de partid și de stat au provocat un adevărat dezmăț financiar, cel ce a generat datorii externe prin creșterea consumului destinat unor domenii neproductive.
Sursă imagine: Wikimedia Commons