Comuniștii au debarcat ca forță de ocupație de pe tancurile sovietice începând din primăvara anului 1944 și apoi s-au înmulțit cu cei care au vrut cu orice preț să avanseze în sistem pentru un trai mai bun. Carieriști iau fost întotdeauna de partea celui ce oferă mai mult și nu contează restul societății. Erau parade militare la care slugile stăpânilor de la Moscova arătau blindatele ca un avertisment adresat populației. Criticau cu mânie proletară regimul burghez și mereu demonstrau că s-a dus o politică revoluționară în toate domeniile, planificarea după principii științifice riguroase fiind fundamentală.
O cuvântare a lui Nicolae Ceaușescu către conducerea de partid și de stat din noiembrie 1970 arată un adevărat haos în statul socialist, cel ce nu reușea să planifice, să construiască și să controleze toate activitățile din economie și societate. Lumea este nemulțumită astăzi că nu sunt obținute tot felul de avize și lucrările pe șantiere stagnează. Nici în trecut nu se descurca mai bine aparatul birocratic al unui singur partid. Chiar dictatorul se plângea că spitalul din Constanța a fost ridicat în șapte ani, alte instituții sanitare fiind ridicate doar în cinci.
Se poate observa de ce nu putea să meargă la infinit un regim autoritar. Spitalul trebuia să fie ridicat cât mai repede pentru a produce oameni sănătoși. Constructorii nu s-au grăbit și lucrările au fost deosebit de costisitoare. S-a ajuns în situația ca un pat să revină la prețul de 120.000 de lei ai timpului, ceea ce era enorm și un adevărat jaf în finanțele comuniste. S-a dat un exemplu, dar s-a mers tot înainte și s-a făcut rost de fonduri din împrumuturi din lagărele capitalist și comunist. Aparatul de stat a funcționat tot după interese și s-a ajuns la o datorie externă enormă în dolarii timpului. Adevărul a fost că mai tot timpul statul comunist a fost în faliment, dar cu ajutorul aparatului de propagandă rezolva orice situație neplăcută și chiar prezenta o atmosferă idilică în plină epocă de aur.
Unii constructori, folosind și tehnologii mai noi, au reușit să ridice un spital în Slatina să fie ridicat într-un an și jumătate la un preț per pat de numai 45.000 de lei. Pofta de arginți era prea puternică pentru a se ține cont de ideologie și de victoria socialismului. Se făcea orice pentru a trece timpul și a se lua salariile. Se mai găseau metode pentru a trece materiale de construcție în structuri particulare. Comunismul nu exista decât la nivel declarativ și nu se respecta ceva din teoria susținută de Marx, Engels, Lenin și Stalin.
Orice regim dictatorial implică o birocrație stufoasă și funcționarii făceau totul pentru a-și păstra posturile călduțe în timp ce le demonstrau superiorilor că planul era bine pe hârtie. Caracterul lipsește cu desăvârșire și cele mai primitive instincte de conservare ies la lumină din cei ce spun că muncesc din greu pentru binele neamului. Nicolae Ceaușescu s-a plâns de cei ce ridicau spitale și a rămas cu lacrimile. Erau oameni bine înfipți în poziții de conducere și făceau parte din sistem. S-a mers înainte cu nomenclatura ce trăia din ce în ce mai bine.
Politrucii recomandau respectarea eticii și echității socialiste populației și erau combătute cu mânie proletară arivismul și pofta de îmbogățire, dar se depuneau eforturi mari pentru construirea propriei prosperități, casele jefuite de la burghezie nefiind suficiente și pe placul celor de la putere. S-a mers înainte cu sistemul până-n decembrie 1989 și apoi au fost mai bune ocazii de a da tunuri împotriva statului. Nu este de mirare că totul se face cu cheltuieli sporite și statul acumulează datorie externă. Birocrația a fost, este și o să fie cel mai mare dușman al statului care o formează și o întreține. Nicolae Ceaușescu s-a considerat un demn urmaș al lui Stalin, dar n-a putut să priceapă că tocmai modelul urmat era absolut eronat din moment ce se recomanda sporirea birocrației. Gustave Le Bon a scris clar că statele în care funcționării decid totul sunt condamnate la pieire, dar cine avea timp să citească prin România socialistă cărți interzise.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 117/1979
