S-a spus că statul român nu era suficient de modern și încă era dominat de pasiunea pentru materialele de construcție tradiționale. Lipsa de potențial economic ducea la un conservatorism în domeniul imobiliar și încă mai erau folosite lemnul și pământul în procesul de ridicare a clădirilor. Datele statistice ale autorităților nu confirmă această concepție despre trecut.
România se schimba la față în ritm rapid, dar istoricii au obiceiul să amintească numai aspectele negative din trecut. Bazaltul este o rocă vulcanică renumită pentru duritate și rezistență, ceea ce o făcea interesantă pentru constructori și pentru clienți. Au fost smulși din munți 63.862 mc de material în anul 1931, dar cererea era din ce în ce mai mare. S-a ajuns în 1935 la 158.970 mc și prețul a trecut de 34 milioane de lei în raport cu 9,1 milioane din 1931.
Era o cerere importantă de materiale durabile și munții erau luați cu asalt pentru a se obține bazaltul necesar marilor orașe ale țării. Se dorea o țară după modelul oferit de Occident și acolo erau la modă clădirile impresionante prin dimensiuni și ridicate din cărămidă, beton, piatră și sticlă. Natura trebuia modelată de om pentru a se ajunge la ceea ce visau clienții cu bani.
Exploatarea rocii vulcanice era dificilă în perioada interbelică deoarece nu existau utilaje de mare putere și nici mijloacele motorizate nu permiteau o deplasare rapidă a materialului extras până la vagoanele de cale ferată. Cererea era prea mare pentru a nu se realiza o muncă grea de obținere a bazaltului.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
