Au fost și sunt admiratori ai statului inventat după 1917 de către Lenin și Stalin, admiratori naivi și fanatici fiind răspândiți în întreaga lume. Rusia sovietică și apoi Federația Rusă au fost privite drept un fel de paradis terestru pentru cei ce nu aveau voie să vadă restul omenirii și trăiau în spatele rețelelor de sârmă ghimpată. Patrulau în zonă grăniceri cu glonț pe țeavă și însoțiți de câini antrenați să sfâșie orice doritor de părăsire a lagărului comunist.
S-a scris că populația nu era exploatată și oamenii ar fi primit locuri de muncă și locuințe. Statul era de tip paternalist și mulți oameni sunt deosebit de atrași de ideea de rămânere într-un mediu în care totul să fie controlat de către autorități. Chiar după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991 au fost și sunt nostalgici pentru o lume ridicată după ideile utopice de la 1848 și nu se poate scăpa din această capcană a trecutului.
Realitatea a fost că fabricile ridicate în centrele urbane vechi sau în cele ridicate de regim începând din 1926 n-au avut vreo legătură cu fericirea oamenilor din lagărul comunist, ci au fost concepute pentru producerea de armament pentru realizarea cu ajutorul Armatei Roșii a cuceririi întregii planete sau revoluția mondială. Oamenii au tot scris că Germania nazistă s-a pregătit pentru un război mondial în cel mai serios mod, dar n-au bănuit că a existat un organism statal care să fie pregătit pentru un război devastator în urma căruia să fie ocupată întreaga lume. Nu conta numărul victimelor din cele două tabere în raport cu măreția ideii politice ce provenea din secolul al XIX-lea.
Iosif Stalin a fost pasionat de studierea modelului american de producție și a ajuns la concluzia că trebuie să treacă la sistematizarea calibrelor de artilerie și să fie produse în mare serie tunuri și obuze, cele mai apreciate fiind cele de calibrul 152,4 mm. Chiar dacă populația nu avea suficiente mărfuri de larg consum, autoritățile de la Kremlin au cerut cantități de armament uimitoare în raport cu resursele disponibile. Orașul Perm dispune de un uriaș arsenal în care s-au produs tunuri de tip Msta-B în serie, gură de foc ce are o masă de 5,7 tone și a intrat în producție în anul 1987. Mihail Gorbaciov a fost văzut ca un conducător diferit de predecesorii de la Kremlin, dar a fost de acord cu supradezvoltarea artileriei de câmp pentru realizarea revoluției mondiale. Uzina din Perm era un client important pentru produsele oferite de industria metalurgică, dragă lui Iosif Stalin și urmașilor la putere.
Kremlinul a mers tot înainte cu ideea de sistematizare a producției de armament și s-a cerut un model de autotun cu gură de foc de același calibru și uzina Uraltransmaș a început din 1988 livrarea de Msta-S, mașini care aveau masa de 42 de tone. Orașul Ekaterinburg a trimis către unitățile militare circa 1.130 de exemplare și au fost lansate și comenzi consistente de proiectile ce au câte 43,56 kg, stocul de muniție fiind format din câte 50 de exemplare.
Autotunurile erau mașini complicate și mai scumpe de trei sau patru ori decât piesele tractate, dar erau utile pentru însoțirea tancurilor în vederea nimicirii centrelor de rezistență. Armata Sovietică din faza de prăbușire a imperiului roșu a fost la fel de agresivă ca Armata Roșie a lui Stalin și tehnica militară a fost concepută pentru acțiuni ofensive de amploare și rezervele de carburant îi permiteau să înainteze până la 500 de kilometri.
Mihail Gorbaciov a dat ordin să fie formate grupări de asalt compuse din tancuri și autotunuri cu o mare putere de foc pentru a se realiza străpungerea frontului occidental. Costurile au fost prea ridicate și până la urmă s-a prăbușit Uniunea Sovietică. Industria a continuat să livreze tehnică militară de atac și Ucraina este victima producției militare, orice stat care forțează cheltuielile fiind obligat să ocupe teritorii bogate. Rusia este obligată să creeze un sistem economic prin ocupație militară sau prin manipulare politică.
Orice imperiu militarist riscă însă în orice moment să se prăbușească din cauza presiunilor financiare și a tensiunilor sociale.
Sursă imagine: Wikimedia Commons