Liderul de la Kremlin a declanșat la 24 februarie 2022 ceea ce a denumit drept o operațiune militară specială și trebuia să fie un Blitzkrieg prin care Rusia urma să preia controlul asupra unui stat cu o suprafață de 600.000 km² și, în plus, s-ar fi recuperat multe capacități industriale necesare industriei de război. Operațiunea militară pe teren n-a decurs conform calculelor de pe hârtie și apărătorii au reușit să respingă trupele aeropurtate, ceea ce a dus la retragerea coloanelor de tancuri. Ofensiva specială a eșuat, dar centrul de putere din Moscova nu putea să renunțe la război dintr-un motiv psihologic simplu: eșecul acțiunii ar fi dus la prăbușirea prestigiului conducătorului și nu prea este plăcută soarta celor ce sunt căzuți din posturi. Trebuie să se țină cu dinții de scaun și nu contează costurile acțiunilor. Se merge tot înainte cu nenorocirile în dulcele stil leninist și stalinist.
A trebuit să se treacă la folosirea masivă a artileriei pentru executarea de bombardamente în stil Primul Război Mondial, ceea ce înseamnă un consum deosebit de proiectile. Abia acum poate pricep oamenii la ce erau utile industriile metalurgică și cea constructoare de mașini. Un singur tun Msta-B de calibrul 152 mm are nevoie de proiectile ce cântăresc câte 43,56 kg și această muniție a devenit standardizată în concepția stalinistă și comunistă a economisirii. Moscova nu s-a pregătit pentru un consum ridicat de muniții și combustibil, dar a beneficiat de existența unor depozite umplute de-a lungul anilor pentru a se face față inamicului capitalist. Partea proastă a fiecărei trageri constă în faptul că înseamnă un consum de circa 60 kg de materiale de calitate. Performanțele armelor pot fi îmbunătățite prin muniții de tip RAP și de producție nouă și se pot atinge ținte aflate la 29 km.
Orice tun prezintă dezavantajul razei scurte de acțiune și generalii Moscovei au fost deosebit de încântați de lansatoarele multiple de rachete, cele denumite popularKatiușa. Cele din războiul mondial erau prea ușoare și puterea de distrugere era scăzută. Planificatorii au trimis acum în câmp tactic lansatoarele denumiteGradși o singură salvă pleacă în timp de sub 20 de secunde și înseamnă un consum de 2.664 kg de produse militare pentru a satura o suprafață cu explozibil. Este explicabil de ce erau necesare mereu producții record de materii prime pentru obținerea de metale și produse explozibile. VariantaSmerchpoate să expedieze în mai puțin de 40 de secunde o încărcătură de 9.600 kg. Astfel de arme sunt dispuse pe camioane și poate se înțelege de ce era o obsesie comunistă să fie ridicate și întreținute fabrici imense de astfel de mașini, definite drept civile pentru mulțimi.
Sunt însă ținte importante aflate în adâncime ținte definite drept strategice și care nu pot fi atinse cu armament clasic. Au fost dezvoltate rachete balistice și de croazieră cu masă din ce în ce mai mare. ModelulIskandera fost realizat cu o masă de 3.800 kg pentru lovirea unor obiective aflate la 500 km. Cum apărarea antiaeriană a devenit din ce în ce mai precisă, s-a trecut la rachete hipersonice de tipKinjalce ajung la 4.300 kg și prețul unei singure arme este de 10 sau 15 milioane de dolari.
O soluție mult mai ieftină este reprezentată de drone. Acestea sunt confecționate din materiale obișnuite, motoare banale și explozibil clasic. Sistemele electronice ridică prețul armelor. O dronăShahedare o masă de 200 kg și prețul estimat poate să fie de numai 10.000 de dolari. Alte surse urcă valoarea la 50.000 de euro, dar această sumă este un nimic pentru guvernanții unei mari puteri. Jucăria zburătoare poate să parcurgă 2.500 km și astfel pot fi atinse ținte la nivel continental și personalul militar poate să fie în afara razei de acțiune a inamicului.
Economia Rusiei pare înfloritoare, dar zisa operațiune militară specială implică acum costuri deosebite prin faptul că orice muniție trasă trebuie cel puțin înlocuită. Armele reactive sunt scumpe, dar birocrația militară nu este interesată pe ce se aruncă banii. Numai în ziua de 2 ianuarie 2024 au fost lansate cel puțin 99 de rachete, 10 fiind de tipKinjal. Au fost trimise și 35 de droneShahed. Nu contează costurile, estimate la 620 milioane de dolari, dar sunt mai reduse decât dacă s-ar încerca trimiterea de avioane clasice spre liniile ucrainene protejate tot de rachete perfecționate. Omenirea trăiește acum în umbra rachetelor și a dronelor, militarii și politicienii dorind și mai multe. Cum spunea cândva Gustave Le Bon, oamenii au un adevărat misticism pentru ceea ce le place. Elitele lumii au plăcerea să transforme totul în ruine și actualul război este un antrenament în raport cu ceea ce se dorește la nivel înalt.
Sursă imagine:Wikimedia Commons