Vara anului 2025 a sosit, dar nu este timp pentru vacanțe și relaxare. Conducerea de la Kremlin continuă să refuze purtarea unor negocieri de pace cu partea ucraineană după ce trupele au început să mai ocupe, elibereze în limbaj oficial, teren. Se subînțelege că ofensivele sunt deosebit de sângeroase din moment ce militarii trebuie să iasă din adăposturi pentru a înfrunta gloanțele penetrante sau tot felul de proiectile și drone. Specialiștii de la Mediazona au analizat în continuare mediul virtual rusesc și au reușit să mai identifice din cei căzuți la datorie, naivi patrioți sau mercenari convinși să lupte pentru un pumn de arginți.
S-a reușit până la 29 iulie 2025 să fie descoperite 120.984 de victime și alte 523 sunt de origine străină. Partea rusă se plângea de o criză demografică și de lipsa forței de muncă, dar acum se preferă ducerea unui conflict pentru nimicirea părții masculine în putere.
Se constată în continuare pustiirea ținuturilor asiatice ale vastului stat federal și persistă imaginea de limes de care se sparg valurile popoarelor smulse de la căminele lor de un conducător nemilos și dornic să rămână cumva prin paginile cărților de Istorie. Populația din Ciukotka a ajuns să aibă 142 de victime și Magadan are înregistrate 208. Erau ținuturi bogate în resurse, dar populația o ducea greu din cauza politicilor de la centru și nici birocrația locală nu este prea dornică să muncească pentru binele comunităților. Izolata peninsulă de lângă Alaska poare să ofere anual peste 30 tone de aur și peste 138 t de argint. Totuși, conducerea de la Kremlin consideră că are prea puține resurse și trimite mulțimi de militari din Ciukotka către un stat de care nici nu auziseră înainte de 24 februarie 2022. Localnicii se ocupau cu pescuitul tradițional și erau prea puțin interesați de ceea ce se întâmpla la capătul Pământului. Regiunea Magadan a pierdut echivalentul întregii populații de pe 715 km².
Recrutorii nu consideră că au fost suficienți bărbați rezistenți luați pentru front și mai vor să găsească dornici de eroism prin Siberia. Potențial demografic deosebit au ținuturile sudice, cele ce sunt în preajma renumitului Transsiberian. Nici nu se observă că operațiunea specială golește astfel frontiera sudică de oameni în fața unor state cu o populație în creștere și cu religie opusă celei a Moscovei. Aceasta este regiunea cea mai vulnerabilă a cetății asediate. Omsk a pierdut 1.750 de suflete, dar Celiabinskul poate să se laude cu 3.649 de noi eroi pe care să-i mai pomenească preoții din când în când.
Partea europeană trebuie să suporte acum greul completării trupelor și se vede că zelul autorităților este unul deosebit pentru a face rost de carne de tun. Bașchiria rămâne în fruntea clasamentului sinistru cu 5.889 de morți și este urmată îndeaproape de Tatarstan cu 5.565 de cazuri. Trebuie să fie mare durere prin familiile care și-au pierdut stâlpul casei sau urmașul, dar birocrații merg înainte pentru al lor bine.
Partea europeană controlată de la Moscova cunoaște un fenomen identic cu cel din regiunile asiatice: golirea zonelor periferice, cele cu populație rară. Dacă Murmansk are 545 de victime, regiunea Arhanghelsk a ajuns tocmai la un total de 1.348. Situația începe să impună căutarea de recruți și-n marile orașe, cam ocolite de autorități pentru a avea un sprijin din partea maselor ferite de spectrul conflictului. Au fost identificați 1.439 de morți din capitală și 3.482 din Oblastul Moscova. Datele parțiale parcă vin să confirme atenția Kremlinului pentru a evita tulburările sociale și s-a mers mai mult pe voluntari și mercenari. Nici zona Volgograd nu pare prea afectată în raport cu efectivele populației, doar 2.320 de victime, și nu este de mirare că s-ar vrea revenirea la denumirea de Stalingrad.
Cum războiul este dus împotriva Ucrainei, unitățile administrative învecinate au fost silite să trimită din ce în ce mai multe efective și rezultatele se văd în cimitire. Briansk a ajuns la 1.263 de cazuri fatale și regiunea Kursk la 842. Chiar dacă au fost lupte intense în zona vestică, ținutul are puține victime identificate, ceea ce este cam ciudat. Au sosit recruți din Kuban și acum au ajuns sub glie 3.537 de militari, sătui de patriotism și ruble.
Întreaga hartă a Federației Ruse este însângerată, dar politicienii trecători prin funcții vor să facă fapte deosebite și merg înainte cu zisa operațiune specială. Au reușit performanța criminală pentru supraviețuirea statului să scoată efective din regiunile învecinate cu blocul vestic și numai Karelia a dat un tribut de 834 de militari. Cele mai expuse ținuturi, cele din enclava Kaliningrad, au fost lipsite de echivalentul unui batalion cu 995 de oameni.
Operațiunea militară specială a fost proiectată ca un Blitzkrieg, dar s-a ajuns la războiul de uzură, cel ce consumă fără milă oameni și resurse materiale. Rusia a îngropat după aceste date parțiale obținute cu greu o armată întreagă și, indiferent de rezultat, ținuturi întregi vor suporta o scădere demografică accelerată în paralel cu o creștere a numărului de femei în vârstă. Liderul de la Kremlin a dorit populația Ucrainei deoarece era numeroasă și natalitatea era bună, dar acum s-a trezit cu un război și cu pierderi umane sporite în fiecare zi.
Conducerea de la Kremlin merge pe ideea că Rusia este mare și este loc mult pentru recrutări, dar nu se observă că populația urbană nu mai pare dornică de procesul de înmulțire în vederea asigurării de viitoare efective necesare unui conflict de amploare. Mamele se gândesc mult timp dacă fac un copil pentru o lume în care statul consideră copilul ca pe un rob bun de muncă și de război pentru cei de sus. Liderii de la Moscova nu trăiesc pentru populație, ci numai pentru satisfacerea unor pofte personale și acum observă după harta celor de la Mediazona că sunt multe orașe și sate ce încă sunt bune rezervoare de populație pentru recrutare specială. Chiar dacă au în față și datele exacte ale pierderilor în morți, răniți și dispăruți, tot vor război pentru a salva prestigiul unei mari puteri.
Rusia a fost cândva mare, dar acum se micșorează zi de zi prin dispariția oamenilor pentru pământul râvnit de conducători ce nu simt nici măcar mirosul prafului de pușcă.
Sursă imagine: Wikimedia Commons