A apărut un curent de gândire care susține cu orice preț că Moscova este un centru de putere care poate să aducă fericirea prin Europa prin promovarea unor conducători care au pofte de putere și modelul rusesc li se potrivește ca o mănușă. Cum gândirea este o floare rară, se găsesc repede persoane care să copieze modelul de la Kremlin și care nu implică o folosire obositoare a creierului.
Este greu de înțeles cum se poate merge pe copierea unui model care pornește de la Stalin, cel ce prelucra ideile lui Lenin. Dictatorul de la Kremlin este promovat drept o valoare a neamului rusesc sau sovietic, un salvator în fața pericolului nazist.
Realitatea a fost că la 23 august 1939 a fost semnat documentul intrat în istorie sub denumirea de Pactul Molotov-Ribbentrop și Hitler a primit cele mai ferme asigurări că Uniunea Sovietică sprijină Germania împotriva Poloniei și că Armata Roșie chiar va ajuta Wehrmachtul împotriva Poloniei. Armata Varșoviei chiar a primit o lovitură mortală în spate din partea diviziilor staliniste și astfel s-a putut realiza o defilare comună.
S-a scris că decizia luată la 23 august 1939 a fost provocată de frica de Berlin și de temutele Luftwaffe și Wehrmacht, organisme militare perfect dotate și instruite. Realitatea este că la 23 august 1939 trupele germane erau dotate cu renumitele Panzere și forța de invazie a fost pe larg descrisă de specialiști și istorici. Stalin ar fi fost paralizat de frică atunci când a aflat datele despre efectivele și despre tactica de luptă a trupelor germane. Adevărul era că Hitler avea o armată de paradă și blindatele erau de decor în cea mai mare parte. Wehrmachtul avea diviziile compuse majoritar din Panzer I și Panzer II, mașini ce aveau o cuirasă ce abia putea să facă față gloanțelor obișnuite de infanterie. Avioanele germane mult lăudate erau în 1939 dotate cu rezervoare de combustibil ce nu permiteau o autonomie sporită și, mai ales, atingerea teritoriului sovietic. Conform teoriei militare, bombardierele nu puteau acționa fără protecția aparatelor de vânătoare și astfel nu erau un pericol pentru bazele militare sovietice.
Stalin cunoștea ce înseamnă mașinile de luptă germane de pe Frontul din Spania și că Germania nazistă nu avea încă resursele necesare proiectării forței la distanță. Kremlinul era informat despre penuria de carburant din Reich și mașinile militare erau construite cât mai mici și ușoare în vederea realizării unor economii de combustibil. Stalin a luat decizia să aprovizioneze Reichul cu materiale strategice, inclusiv petrol. Nu satisfăcea necesarul mașinii de război germane, dar era mult mai bine decât nimic.
Kremlinul a privit cu plăcere cum tancurile germane au invadat Occidentul pe care nu-l suporta din punct de vedere ideologic. Fluxul de mărfuri a continuat să fie orientat spre fabricile naziste și așa a rămas până la 22 iunie 1941. Stalin a dorit ca Hitler să spulbere tot ceea ce însemna lume liberă și să construiască lagăre de concentrare și exterminare. Urma apoi că Armata Roșie să invadeze Europa, cea care avea o populație dornică să scape din sclavia nazistă.
Dictatorul nazist a sesizat că Stalin vrea să atace Germania și a dat primul atac la 22 iunie 1941, tancurile și avioanele poate având în rezervoare benzină cu origine sovietică.
Politica lui Stalin de creștere moderată a puterii lui Hitler în calitate de spărgător al Europei a eșuat și a urmat dezastrul demografic de până-n 1945. Moscova a provocat numai nenorociri în secolul al XX-lea și tradiția trebuie respectată cu orice preț.
Stalin a fost distrugătorul Europei interbelice, dar puțini sunt cei ce au înțeles planurile strategice ale liderului comunist în 1939 și așa a rămas până astăzi.
Sursă imagine: Timpul.md