Ziua de 26 august 2024 a fost marcată de efectuarea unui atac masiv împotriva Ucrainei cu peste o sută de rachete și o sută de drone cu rază lungă de acțiune în vederea copleșirii sistemul antiaerian, tactica fiind utilizată și de milițiile palestiniene pentru străpungerea scutului israelian. Kremlinul a aprobat o astfel de operațiune costisitoare pentru a afecta moralul apărătorilor și pentru a afecta grav sistemul energetic, cel ce permite obținerea de armament mai mult și mai ieftin. După unele calcule, operațiunea ar fi costat peste 1,25 miliarde de dolari, dar Moscova face totul pentru obținerea de prestigiu și de rezultate pe câmpul de luptă. Asaltul aerian s-a repetat în ziua următoare, dar n-a mai avut amploarea celui din 26 august.
Problema Rusiei în acest conflict armat este legată de consumuri și ceea ce a fost planificat inițial a fost terminat chiar din prima fază a operațiunii de tip Blitzkrieg. Mijloacele motorizate s-au dovedit a fi mari consumatoare de carburanți și numai un tanc are nevoie de un plin de 1.200 l de motorină în timp ce un om privește îngrozit cum crește suma de plătit în benzinărie pentru un rezervor de câțiva zeci de litri. Armata ucraineană a amplificat costurile conflictului prin țintirea cisternelor ce asigurau aprovizionarea coloanelor de blindate. S-a trecut la faza următoare a ostilităților prin lovirea rezervoarelor de combustibil din preajma teatrului de operațiuni și nici rafinăriile n-au fost uitate. O lovitură cu drone dată capacităților petroliere din orașul Proletarsk în ziua de 18 august 2024 a provocat un incendiu devastator și nici 500 de pompieri nu puteau să facă față pârjolului. Un vapor plin cu combustibil a fost incendiat în 22 august 2024 în portul Kavkaz de drone ucrainene cu rază lungă de acțiune.
Marea problemă a Rusiei rămâne însă utilizarea de muniții de toate tipurile și care a fost o surpriză pentru planificatori prin amploarea efectivelor și durata campaniei speciale. Dacă nu sunt probleme cu mărunțișurile precum cartușele de infanterie, situația este complet diferită la cele de artilerie și tancuri. Blindatele au plecat la luptă cu o unitate de foc, dar aceasta a fost consumată rapid sau a pierit in același timp cu mașina incendiată. Au fost aduse alte exemplare și acestea au avut stocurile asigurate. S-a făcut apel chiar la modelul vechi T-55 ce folosea proiectile vechi și care puteau astfel să înlocuiască tirul tunurilor clasice cu muniție mai mare și mai scumpă. Masa unui astfel de proiectil este de 15,6 kg și industria metalurgică a fost dezvoltată tocmai pentru a asigura metalul necesar confecționării corpurilor metalice. Acestea au fost indicațiile lui Stalin și așa s-a mers înainte cu industrializarea, naivii crezând că se ridică uzine în vederea asigurării de locuri de muncă maselor populare. Fabricile chimice urmau să completeze procesul de fabricare prin asigurarea umpluturii explozive și a focoaselor pentru detonare. Se utilizează în Ucraina deoarece tancul a avut cel mai mare număr de exemplare și depozitele gemeau de proiectile. Poate se mai miră unii locuitori ai fostului lagăr comunist de ce se stătea la coadă pentru orice în timp ce erau anunțate producții uluitoare la capitolele materii prime, combustibil și oțel.
T-55 are un blindaj clasic din otel și nu rezistă la muniția perforantă contemporană și de aceea se utilizează modele evoluate precum T-90. Industria are probleme cu livrările de proiectile explozive, masa unei astfel de dispozitiv special fiind de 23 kg. Prețul unor blindate din seria T-72 era prea ridicat pentru finanțele statelor comuniste și acestea primeau doar câteva zeci de exemplare pentru formarea echipajelor necesare în viitorul război de amploare.
Rusia are in continuare depozite pline cu obuze, bombe și rachete, dar acestea sunt păstrate în rezervă și spre Ucraina sunt trimise cu restricții și din loturile mai vechi în amestec cu cele noi. Au fost transformate în bombe planante cele ce aveau masa de 250 și 500 kg, dar s-a considerat că efectele sunt limitate și au fost realizate arme ce au masa de 1.500 si 3.000 kg. Un depozit de bombe planante a fost nimicit pe aerodromul Morozovsk pe 3 august 2024 și imaginile disponibile par să indice și dispariția unui bombardier Su-34, aeronavă care poate să transporte încărcături de luptă la viteze mari și este prețuită la vreo 36 milioane de dolari.
Rachetele sunt mult mai interesante pentru regimul de la Moscova deoarece sunt lansate de la distanță și duc cu precizie o încărcătură explozivă cu masă sporită. Prețul este ridicat de componentele electronice ce sunt produse speciale. În Rusia, totul este special și cu destinație militară. O rachetă de tip Kalibr este prețuită la 980.000 de dolari, alte surse dau valori mai mici, și masa de lansare ar fi de 1.770 kg. Ucraina este un fel de gaură neagră în care dispar energiile Rusiei. România nu si-a permis niciodată să cumpere și să utilizeze astfel de sisteme de atac, mult mai costisitoare decât armele balistice. Trupele ucrainene de pe linia frontului suportă atacuri cu rachete tactice nedirijate de tip Grad și acestea sunt menite să satureze o suprafață cu explozibil în cel mai scurt timp. Un singur lansator poate să utilizeze 2,66 tone de rachete în numai 20 de secunde. Sunt cele mai ieftine și mai multe din seria denumită Katiușa. Par că nu se mai termină în ciuda consumurilor.
Economia suportă costurile ridicate, dar treptat se sufocă și nivelul de trai trebuie să scadă începând din regiunile periferice. Statul are grijă întotdeauna să aprovizioneze orașele mari și centrele producătoare de armament. Oficial, totul merge bine.
Rusia a fost un templu dedicat războiului și pentru popor s-a făcut doar atât cât să fie ținut în viață pentru utilizare pe post de carne de tun. Se consumă în Ucraina muniții cum militarii unor state mici și medii n-au văzut decât prin filme. Nu contează! Mentalitatea slavă recomandă sacrificarea a orice pentru închipuirile conducătorilor.
Sursă imagine: Wikimedia Commons