Racheta a apărut în războiul modern încă din anii primei conflagrații mondiale, dar erau lipsite de precizie și încărcătura explozivă era modestă. Situația s-a schimbat după 1 septembrie 1939 și au apărut diferite variante, cele mai cunoscute fiind modelele germane V-1 și V-2. Se adăugau cele sovietice denumite popularKatiușa. Războiul din Ucraina început în 2022 a scos la lumină întreaga panoplie de instrumente reactive din arsenalul sovietic, dar au fost adăugate și cele moderne, electronica scumpind în mod deosebit costul armelor.
Operațiunea militară specială trebuia să fie o lovitură rapidă prin care să fie ocupată Ucraina și apoi să fie eliminate orice elemente definite drept ostile principiilor Moscovei, Kremlinul fiind unicul deținător al adevărului. Calculele au fost făcute pentru un consum redus de muniții și de combustibil, dar au fost epuizate în luptele pentru Kiev și Harkov, ceea ce a dus la retragerea unităților avansate sub loviturile luptătorilor ucraineni. A fost o înfrângere rușinoasă și s-a soldat cu pierderea multor sisteme de arme de origine sovietică, unele mașini și arme fiind găsite în stare de funcționare. Generalii ruși au fost obligați să aducă noi trupe, armament greu din domeniul artileriei, combustibil și muniții. Au fost deplasate din ce în ce mai multe pentru a sparge liniile defensive ucrainene, cele care au reușit să construite sisteme de fortificații.
Războiul din Ucraina a dus la o creștere a interesului pentru rachete, cele care au o bătaie mai mare și transportă mai mult explozibil. Totuși, luptele sunt mari consumator de armament și stocurile de rachete au început să se epuizeze. S-a ajuns să fie lansate modele antiaeriene S-300, prea demodate pentru a acționa în rolul pentru care au fost proiectate. Armata rusă are stocuri păstrate în vederea unui război cu un inamic de dimensiunile Chinei și se apelează la tot felul de soluții de criză și tot nu se ajunge în vederea realizării unei superiorități zdrobitoare. Cum vapoarele militare sunt acum inutile, inginerii ruși au adus pe front lansatoarele de grenade antisubmarin RBU-6000. Armele unei marine sunt deosebit de puternice și rachetele lansate au masa de 113,5 kg și un conținut de 23 kg de explozibil puternic. Era păcat să nu fie utilizată o astfel de rezervă de arme simple și ieftine în raport cu modelele ce conțin electronică scumpă de ghidare. Inginerii au montat sistemele pe camioane pentru a obține un lansator multiplu ieftin, dar sistemul era prea vulnerabil la dronele ucrainene. Nici soluția cu transportoarele MT-LB n-a fost mai fericită, marele avantaj fiind doar trecerea peste obstacole cu ajutorul șenilelor. Atacurile din aer au distrus improvizația și singura soluție viabilă este reprezentată de utilizarea unui tanc T-80 cu blindaj superior. Cum rachetele nu pot zbura mai mult de 5 km,Katiușa improvizatăestevulnerabilăla orice încărcătură explozivă venită de sus. Detonarea încărcăturii speciale este suficientă pentru descompunerea mașinii blindate.
Conducerea militară de la Moscova are probleme financiare și încearcă să ducă războiul cu munițiile confecționate de multă vreme, mai ales că vin alegerile și nu trebuie să fie supărate masele de votanți. Depozitele din perioada sovietică sunt deosebit de ofertante și mereu se găsesc soluții pentru aducerea de proiectile în vederea respectării principiului stalinist conform căruiacantitatea înseamnă calitate.
Totul costă și efortul de război poate să ducă la rezultate surprinzătoare tocmai pentru puterea agresoare și dornică de cuceriri.
Sursă imagine:Wikimedia Commons