Situația internațională rămâne în continuare încordată din cauza faliilor ce generează lupte de amploare și Ucraina este cel mai front ce absoarbe resursele umane și materiale precum o tornadă. Rusia vrea cu orice preț să obțină iluzia unei victorii și a trimis artilerie pentru a se obține o superioritate numerică de 10 la 1.
Boris Pistorius, ministrul german al Apărării, a afirmat pe 25 aprilie 2024 că livrările de armament ale uzinelor rusești sunt cu mult peste ceea ce ar fi necesar pentru conflictul cu Kievul și tehnica nouă merge direct în depozite și pentru formarea unor unități de elită ce n-au legătură cu frontul. Afirmațiile oficialilor germani sunt absolut corecte și au fost anticipate chiar în paginile Ziarului de Istorie. S-a scris aici că în Ucraina sunt trimise obiectele speciale aflate în depozite risipite prin toate colțurile Federației Rusiei. Planificatorii stau și se gândesc ce să deplaseze pe distanțele lungi și să consume ceea ce este mai vechi. Cele mai mari depozite se fac acum spre alianța militară vestică și s-a anunțat de multă vreme că se trimit spre Finlanda baterii de rachete Iskander. Existau suficiente arme înainte de începerea războiului, dar bolile psihice colective de tip Kremlin spun că trebuie să fie cât mai multe arme împotriva Europei, ceea ce Rusia face de dinainte de Primul Război Mondial. Nu sunt neglijate nici rezervele din Extremul Orient. Interiorul țării este plin de baze militare cu tot felul de arme și muniții ce sunt păstrate pentru orice situație neprevăzută. Mai există o practică obișnuită în armata din federație: rezerva intangibilă. Sunt păstrate muniții și echipamente pentru o criză excepțională și puțini sunt cei ce trebuie să cunoască date exacte despre astfel de cantități. Iosif Stalin cerea mereu rezerve peste rezerve și Armata Roșie a făcut o cumplită risipă de muniții în Al Doilea Război Mondial.
Conducerea de la Moscova are diferite planuri strategice și iluzia că trebuie să acționeze planetar este dominantă. Nu contează niciodată fericirea oamenilor și nivelul de trai al populației de la nivelul vastului imperiu ideologic. Se sacrifică totul pentru ideile celor ajunși la putere și care nu se pot desprinde din lumea fantastică din creierul dominat de autoritatea morților. Tezele lui Gustave Le Bon se confirmă în cazul celor ce viețuiesc temporar prin palatele Kremlinului.
Rusia a fost deschisă pentru colaborarea cu Occidentul doar pentru a acumula resurse și, mai ales, pentru a strânge tehnologie de vârf, domeniu în care se stătea foarte prost la destrămarea Uniunii Sovietice, mai ales că multe fabrici de interes strategic au rămas tocmai pe teritoriul Ucrainei. Industria Rusiei a fost de multă vreme trecută pe picior de război deoarece a fost concepută pentru această misiune strategică și multe produse plecau la export. Începerea războiului a dus la sporirea livrărilor în timp ce exporturile au fost limitate. Nu contează! Autoritățile de la Moscova nu vor să știe că totul pe lume are un preț și acesta poate să fie unul deosebit de ridicat din punct de vedere economic. Orice economie supusă unei încordări militare timp îndelungat este epuizată și generează sărăcie începând din regiunile periferice, populația fiind lipsită de cât mai multe mărfuri și servicii de calitate. Nu mai sunt resurse nici pentru întreținerea infrastructurii din domeniul civil, cea care este oricum în decădere după trecerea a doi ani în care s-a strâns cureaua. Afacerile cu Occidentul s-au prăbușit deoarece nu este ușor să întreții o fabrică și, mai ales, să asiguri o piață de desfacere la prețuri bune.
Rusia este pe o pantă descendentă din punct de vedere economic și demografic, populația scăzând din cauza lipsei de servicii. Se produce zilnic o golire a țării de bărbați în putere și alții sunt mutilați sau rămân cu amintirea schijelor din oțel. Oprirea războiului ar putea să fie hotărâtă în orice clipă, dar ar fi mai dezastruoasă decât înfrângerea militară deoarece destramă mitul despre prestigiul Moscovei și al conducătorului unic. Războiul trebuie să continue cu orice preț în concepția celui aflat în vârful piramidei și se vede în fiecare zi care este costul. Uită mereu că un conflict militar are consecințe nebănuite și nu se știe unde vor apărea crăpăturile în edificiul ce este definit mereu ca un monolit.
Sursă imagine: Pexels