Ucraina a fost atacată de către trupele ruse la 24 februarie 2022 și Kremlinul a sperat să fie o campanie scurtă și astfel să fie capturate resursele inepuizabile ale motorului economic a două foste imperii rusești. Tancurile din era comunistă urmau să aibă parte de un ultim Blitzkrieg prin care să demonstreze calitatea și rezistența tehnicii sovietice, cea pentru care au fost sacrificate toate drepturile oamenilor. Armele noi puteau fi testate pentru a se demonstra calitățile necesare impunerii pe o piață cu clienții pretențioși. Conflictul părea să fie rezolvat rapid și Rusia urma să fie plină de slavă.
Tancurile au fost primite cu foc de artilerie, rachete, drone și mine. Nici trupele de desant n-au reușit să ocupe aeroporturi din zona Kievului în vederea realizării unui pod aerian. Mai mult. Forțele ucrainene au trecut la contraofensivă și a fost necesară o repliere dincolo de frontieră, acolo unde nu puteau fi utilizare armele de precizie de origine occidentală. Aviația rusă a acționat în forță în prima parte a campaniei, dar pierderile ridicate au dus la o îndepărtare a aeronavelor de trupele terestre.
Blitzkrieg-ul a eșuat și s-a ajuns în situația în care forțele ruse să fie obligate să treacă la asaltarea pozițiilor fortificate, ceea ce a dus la pierderi ridicate. Autoritățile din Moscova au modelul luminos oferit de Stalin și se consideră că pierderile de 90.540 de victime identificate în mod sigur de cei de la Mediazona până la 2 februarie 2025. Niciodată nu pot fi intuite evoluțiile unui conflict militar și conducerea de la Moscova a avut parte de mari surprize.
Proiectilele de toate tipurile au provocat un număr sporit de victime și liderul de la Moscova a preferat să ascundă adevărul sub preșul minciunii sau al tăcerii. Datele publicate la aproape trei ani de război arată că este accelerat fenomenul de depopulare începând din Extremul Orient spre vest și impactul se vede în zonele cele mai izolate, materialul uman din astfel de regiuni fiind considerat potrivit pentru sacrificiu în urma căruia să apară slava unui imperiu și a unor birocrați ce trăiesc cu iluzia că sunt cineva. Este gândirea primitivă a vânătorului sălbatic, cel ce vrea victime și sânge. Trăind în cercul lor strâmt, se simt foarte bine atunci când dau de putere și vorbesc despre cât de importante sunt deciziile luate prin tainițele clădirilor guvernamentale.
Kamceatka este un ținut plin de resurse și de vulcani, dar oamenii au început să dispară și 330 au fost identificați cu siguranță drept morți. Nici măcar un locuitor nu este pe un kilometru pătrat și populația este subminată de ploaia de gloanțe. Situația demografică a Regiunii Magadan este și mai pustie, dar a pierdut 154 de militari, ceea ce ar echivala cu bărbații de pe 531 km². Dezolarea cuprinde localitățile mărunte din zonă, doar orașul Magadan fiind mai important. Fenomenul de depopulare era cel mai mare din federație și satele dispăreau de la an la an înainte de război și era o problemă cu efectivele de bărbați în putere. Soluția autorităților a fost să mai facă un război și ținutul plin de aur, argint, tungsten, blănuri și pește este golit de forța de muncă.
Efectivele celor morți au sporit de parcă autoritățile de la Kremlin vor să distrugă toate regiunile prospere. Bașchiria era un ținut bogat și industrializat, dar acum s-a ajuns la 3.988 de victime sau echivalentul a cinci batalioane de infanterie. Este urmată în sângerosul clasament de Tatarstan, bilanțul fiind de 3.805 de decedați. Era una din cele mai bogate regiuni și este renumită prin fabrica de elicoptere din Kazan, Mi-8 fiind cunoscut pe toate continentele.
Fenomenul de dispariție a locuitorilor continuă și-n regiunile europene locuite de ruși, dar este evident că datele sunt lipsite de precizie din cauza cenzurii. Dacă Regiunea Moscova are 2.622 de morți în cont, capitala atinge abia 1.087. Smolensk a ajuns la cota de 376, o posibilă explicație fiind că autoritățile consideră teritoriul vital pentru protejarea Moscovei dinspre vest. Regiunea Tula, producătoare de armament, a fost lipsită de 499 de militari.
Există zone care parcă nu sunt în conflict. Cecenia, dominată de un lider agresiv și bine populată, are 307 victime. Ingușii au fost parcă ocoliți de gloanțe și numai 118 au căzut victime pe Limesul ucrainean.
Frontul din Ucraina pare un zid de care se zdrobesc popoarele Asiei și cele ale Rusiei europene. Parcă un om mic vrea cu orice preț să rămână în istorie prin munți de cadavre și râuri de sânge. Populația trebuie rarefiată în vederea satisfacerii fanteziei că Moscova trebuie să fie principalul centru de putere din lume. Autoritățile locale sunt obsedate să strângă mercenari cu ajutorul unor sume importante de bani și la Samara se oferă câte 40.000 de dolari pentru misiuni pe front. Se strâng doritori din toate regiunile și aceștia sunt trimiși rapid în misiuni de asalt cu o instruire minimă. Regiunea Samara a înregistrat 1.796 de victime, dar recrutorii zeloși trimit în foc tot ce prind și mortalitatea este cumplită. Trebuie să fie cumplită sărăcia dacă se sacrifică viața pe bani, dar se vede că statul rus are fonduri pentru racolarea de carne de tun. Zvonurile spun însă că totul are un preț: recruții sunt plasați în cele mai dure sectoare și pierderile sunt pe măsură.
Sursă imagine: Wikimedia Commons