Centrul de putere din Rusia a fost format din oameni obsedați de cuceriri în toate direcțiile și plăcerea masacrării popoarelor vecine a devenit tradiție, dar absolut întotdeauna vinovați sunt cei ce nu au suficiente forțe militare. Dacă nu sunt dovezi convingătoare, inventarea unor incidente cu ajutorul serviciilor secrete a devenit o specializare ce nu se deosebea prea mult de terorism. Războiul era un instrument perfect de extindere a teritoriului pentru a putea să dețină cât mai multe resurse și mase de sclavi buni de transformat în carne de tun. Iosif Stalin a spus clar și cinstit că se dorește numai cucerirea întregii planete pentru a se realiza revoluția mondială. Totuși, confruntările militare au o regulă ce poate fi definită prin proverbul unde dai și unde crapă.
Rusia avea pofte deosebite în Asia și coloanele de infanterie și cavalerie au ajuns până la Port Arthur, zonă ce putea să fie transformată într-o bază navală prin care să fie dominată China cea decăzută militar. Problema era că ofensiva a deranjat Japonia, puterea asiatică dornică de expansiune economică și teritorială. Relațiile au fost tensionate de ambele părți și s-a ajuns în 1904 la un conflict de amploare în care se manifesta forța industriei de armament. Forțele țarului au fost înfrânte pe mare și pe uscat, ceea ce a generat o zisă revoluție care a cuprins și trupele. N-a fost suficient pentru spargerea unui organism statal construit în jurul țarului și al religiei ortodox. A fost o perioadă lungă de tulburări în anii 1905 – 1907 și statul a fost grav fisurat.
Anul 1914 a rămas în istorie prin declanșarea Primului Război Mondial și țarul a vrut cu orice preț să se implice. Se făceau planuri pentru cucerirea lumii slave și a Constantinopolului, flota rusă urmând să iasă în Marea Mediterană. A urmat un șoc. Armata rusă de atac este zdrobită în august 1914 și apoi au urmat sângeroase lupte de tranșee, ceea ce a dus la prăbușirea moralului și a disciplinei. S-a ajuns în 1917 la revoluții sau lovituri de stat care au dus la prăbușirea imperiului. Puterea a fost preluată de comuniști, dar teritorii vaste au fost pierdute prin formarea Poloniei și a Finlandei. Au fost distruse și mecanismele de atac.
Iosif Stalin a spus că vrea cucerirea planetei în 1924 și a început ostilitățile în septembrie 1939. Războiul a oferit o nouă surpriză și tancurile germane au ajuns până la porțile Moscovei. Armate întregi se dizolvau rapid în fața Wehrmachtului și Armata Roșie a rezistat numai prin concentrarea unor efective uriașe și prin folosirea detașamentelor de baraj, cele ce masacrau orice militar ce părea că se retrage.
Uniunea Sovietică părea un adevărat monolit și aceasta era imaginea sugerată de paradele militare din Piața Roșie. Agresivitatea din epoca stalinistă a rămas și a fost atacat Afganistanul în decembrie 1979. Părea să fie o pradă ușoară și steagurile roșii ar fi fost împinse aproape de Oceanul Indian. Surpriză! Rebelii locali au reușit să provoace complicații militare grave și până la urmă forțele sovietice s-au retras în 1989. Cheltuielile militare imense și nemulțumirile populare au generat tulburări ce s-au soldat cu dezmembrarea statului comunist în 1991.
Vladimir Putin a început ceea ce zice că este o operație militară specială și credea că rapid vor fi rezolvate toate dorințele Kremlinului. A apărut surpriza și vârfurile de lance au fost retezate, ceea ce a dus la revenirea la războiul de tranșee. Pierderile umane ridicate în morți și mutilați au dus la prăbușirea moralului trupelor. Mai mult. Economia a fost zguduită prin retragerea firmelor occidentale și rubla tinde să devină simplă hârtie.
Liderul de la Kremlin a început un război, dar nu se știe cum apare surpriza.
Sursă imagine: Picryl