Ziua de 24 februarie 2022 a rămas în istorie prin începerea unei operațiuni militare speciale împotriva Ucrainei pentru slava Rusiei, denazificare, lupta împotriva influenței occidentale și alte motive au fost găsite pentru a justifica agresiunea și pentru a stimula fanatismul trupelor. Chiar împotriva forțelor întunecate ale lumii de dincolo, un fel de cruciadă modernă. Campania părea o simplă plimbare cu tancul până la Kiev, dar apărătorii au reușit să oprească ofensiva și să respingă batalioanele de blindate cu pierderi pentru produsele erei sovietice. Mai mult. Inamicul rus a fost pus pe fugă până la granița oficială. Războiul continuă și în mai 2023, pierderile în mașini de luptă fiind deosebit de grele. Numărul tancurilor distruse în mod sigur și cu probe video era de 1 227 exemplare din diferite modele în data de 27 mai 2023. Este echivalentul a șase divizii complete după dotarea din 1941. Era calculat în birourile din Moscova să fie o plimbare și s-a ales cu o prăbușire militară și, mai grav, cu una economică, mascată momentan prin activitatea propagandei de stat și se poate vedea cât de bine se poate falsifica adevărul pentru un pic de slavă personală.
Războiul din Ucraina nu este ceva nou. Conducătorii de la Sankt Petersburg și de la Moscova s-au jucat mereu cu focul militar și au ieșit dezastre spectaculoase în secolul al XX-lea. Colosul țarist a tot înaintat spre est și trupele au ajuns până pe malul Mării Galbene, ceea ce a generat o nemulțumire deosebită în cercurile conducătoare din Japonia și luptele au început în 1904. Micuții galbeni nu păreau un pericol pentru forțele militare ce aveau steaguri cu cruci, dar dezastrele s-au ținut lanț de ruși. Zilele de 27 și 28 mai 1905 au fost o catastrofă pentru flota rusă și au fost pierdute toate cele opt cuirasate mari trimise în zona Tsushima. Cel puțin 53.000 de militari au pierit departe de case și familii și cel puțin 70.000 au fost luați prizonieri. Șocul înfrângerilor pe câmpul de luptă a dus la ceea ce se numește Revoluția rusă din 1905, incendiul social putând fi ușor de aprins într-o țară în care cea mai mare parte a populației având un nivel de trai scăzut din cauză că o minoritate aristocratică și religioasă trăia intr-un lux orbitor.
Erau multe de rezolvat în vastul imperiu ce se întindea de la Varșovia până la Vladivostok. Conducerea țaristă n-a învățat ceva serios din lecția japoneză, ci a trecut direct la o politică de înarmare accelerată pentru a rămâne în clubul marilor puteri. Cu ajutorul aliaților occidentali, statul rus a format cea mai mare armată pe timp de pace și cheltuielile pentru flotă erau șocante în cazul unei țări ce nu avea dezvoltată industria constructoare de mașini. Implicarea agresivă în relațiile internaționale din Balcani a dus la acumularea de mult praf de pușcă și au fost suficiente două focuri de pistol la Sarajevo în iunie 1914 și Rusia a mobilizat masiv trupe la granița de vest. S-a ajuns la un conflict european și conducătorii ruși visau la obținerea de teritorii din Austro-Ungaria și din Imperiul otoman pentru a vedea valurile Mării Mediterane. Înfrângerea de la Tannenberg din august 1914 a dus la prăbușirea moralului și războiul de tranșee a amplificat nemulțumirile celor săraci ce erau sacrificați pentru fanteziile mondiale ale celor de la putere. Au făcut minuni doua cuvinte ale propagandiștilor comuniști: pace și pământ. Armata rusă s-a descompus în toamna anului 1917 și a rezultat un război civil devastator în care taberele au masacrat fără milă prieteni și dușmani. Cel puțin 1,8 milioane de militari au pierit in Primul Război Mondial pentru fanteziile țarului și alte opt milioane de locuitori au pierit din cauza politicilor duse de bolșevici.
A fost rău, dar putea să fie și mai rău. Centrul de putere de la Moscova promova permanent internaționalismul și incendierea planetei era misiunea de bază a comunismului și la 23 august 1939 a început colaborarea cu Germania nazistă prin semnarea Pactului Molotov – Ribbentrop. Prăpădul din Finlanda a fost un semn despre ce poate să aducă un război, dar s-a mers tot înainte după calculele stabilite de conducerea comunistă. Ce însemnau cel mult 170.000 de morți în numai 105 zile pentru un lider precum Stalin? Nici drama mutilaților de obuze și ger nu impresiona în fața tezelor ideologiei. Planurile lui Stalin au fost date peste cap de atacul din 22 iunie 1941 și focul războiului a dus la dus dispariția a cel puțin 20 de milioane de persoane, dar nu se știe câte pot fi puse în contul naziștilor și câte în cel al batalioanelor N.K.V.D.
Uniunea Sovietică a menținut aceeași politică agresivă și după 2 septembrie 1945, dar parcă Moscova acceptase coexistența pașnică după 1970. Era o iluzie. Serviciile secrete sovietice se jucau cu focul peste tot unde puteau submina lagărul capitalist. Era decembrie 1979 și omenirea se pregătea de trecerea într-un nou an, dar la Moscova erau alte calcule. Trupele speciale l-au asasinat pe conducătorul Afganistanului și se considera că astfel lagărul socialist se va extinde spre sud pentru a transforma masele de musulmani în sclavi ideologi. Socotelile din Moscova nu s-au potrivit cu cele din teren și a rezultat un război prelungit până-n 1989, un fel de cancer care a măcinat economia sovietică din moment ce fiecare litru de combustibil trebuia adus de la mare distanță. Sute de mii de cetățeni sovietici au trăit coșmarul din ținuturile în care multe armate au avut triste experiențe. Au murit oficial peste 14.000 de militari sovietici, puțini după standardele Kremlinului, dar atacurile rebelilor au afectat psihic soldații implicați. Ceea ce părea o simplă joacă a unităților de elită, a avut drept rezultat pierderea a 451 de aeronave și a 11.369 de camioane militare. Uniunea Sovietică a fost adusă într-o stare de marasm economic, populația a fost nemulțumită sau indiferentă la politicile inițiate de Mihail Gorbaciov. S-a ajuns în 1991 la destrămarea colosului ideologic în care popoarele zise sovietice nu mai credeau și Moscova a pierdut controlul asupra unor mari republici.
Conducerea de la Kremlin n-a știut că întotdeauna în război se aplică principiul unde dai și unde crapă. Chiar dacă erau și sunt multe de făcut pentru o populație numeroasă, cei ce ajung în palatele luxoase din Moscova au avut mereu fantezii sângeroase. Populația Rusiei a fost lovită în plin de coronavirus, autoritățile n-au vaccinat locuitorii și mortalitatea a fost una deosebită după datele ce sunt publicate în mediul virtual. Cei de la putere au preferat să mai facă un război pentru slavă și această beție ideatică se menține.
Centrul de putere de la Kremlin i-a ținut pe ruși în cea mai neagră sărăcie, adică până la trimiterea în lagăre sau în blocuri cu locuințe colective sau cu camere tip celulă, pentru a avea resursele necesare unor uriașe armate ce aveau drept misiune aducerea în stare de sclavie a altor popoare. Rușii au fost un simplu instrument pentru atingerea iluziilor celor ce doreau un trai bun cu orice preț. Erau promovate idei de eroism, patriotism sau credință pentru supunerea și fanatizarea maselor lipsite de gândire și care credeau că fac ceva util pentru familie și gospodărie.
Sursă imagine: Colaj de poze din Războiul Civil Rus (1917-1923), de CapLiber, licențiată sub CC BY-SA 4.0