Ziua de 24 februarie 2022 a fost începutul unei operațiuni militare speciale și întreaga Rusie a devenit un uriaș laborator în care se experimentează tot felul de idei ale celui ajuns întâmplător la putere. Sunt multe aspecte de analizat despre creierul celor implicați în scrierea Istoriei contemporane și se poate observa ușor că mintea umană poate să inventeze cele mai șocante teze pentru înlocuirea rapidă a competențelor reale.
Liderul de la Kremlin a demonstrat că are creierul căzut absolut în trecut și nu poate să se rupă de practicile totalitare ale lui Stalin. Folosirea unor termeni precum denazificare, Armata Roșie sau special este o dovadă clară a adorării statului comunist. Zdrobirea gândirii libere a fost și este cea mai mare plăcere a conducătorului și procurorii se grăbesc să-i găsească liderului opoziției noi și noi capete de acuzare din generosul cod penal ce amintește de cel al lui Stalin. Nu mai există Justiție în Federația Rusă, ci o masă de specialiști în Drept ce sunt dornici să fie pe plac superiorilor. Legea a devenit o făcătură a sistemului legislativ prin care judecătorii sunt pionii sistemului represiv.
Nu aceasta este metoda cea mai eficientă pentru a transforma un popor într-o masă inertă. Au fost începute campanii violente de promovare a tezelor Kremlinului și Z, semnul de marcaj al multor mașini militare, a fost pus peste tot și astfel orice rus să înțeleagă importanța simbolului de război. Cele mai ridicole activități au fost propuse pentru cinstirea unei litere ce nu există în alfabetul chirilic. Oare nu cumva este tot ceva venit din Occident?
Televiziunea a rămas armă favorită a propagandiștilor și ziariștii au devenit simple instrumente pentru lăudarea glorioaselor brigăzi ce luptă în Ucraina. Caracterul specific jurnaliștilor crescuți în stil Marat a ieșit la lumină prin propunerea folosirii armelor nucleare în Ucraina și apoi împotriva Europei. Londra era o țintă favorită pentru că a fost vizitată de elitele conducătoare cu ocazia schimbării monarhului. Femeile frumos aranjate se dovedesc a fi mai violente în limbaj decât bărbații și decât invitații. Febra uciderii, ceva specific speciei, le-a cuprins și nu pot raționa logic că poluarea rezultată din exploziile nucleare ar afecta întreaga planetă și nici Rusia n-ar scăpa. În plus, Franța și Marea Britanie dispun de suficiente rachete nucleare pentru lovirea unor ținte din Rusia. Oare ce mai contează victoria pe un morman de cenușă nucleară?
Liderul de la Kremlin duce o perfectă politică de copiere a modelului stalinist de gândire și este evident că trebuie să fie puse în funcții de conducere acele persoane care sunt cunoscute serviciilor secrete drept de încredere și pot oricând să fie șantajate cu fapte din trecut și cu dosare grele. Meritele nu contează în statul polițienesc și spre vârf se adună numai carieriștii lipsiți de scrupule. Un astfel de sistem nu este benefic pentru țară și se prăbușește în trecut în mod accelerat din cauza promovării nulităților pe criterii de prietenie. Chiar șeful statului este un fost agent al serviciilor secrete sovietice și s-a infiltrat treptat în cercurile puterii până când a preluat controlul. Se vede că un astfel de funcționar al statului are doar pasiunea să ajungă la putere și apoi să facă totul pentru a se menține în funcție. Patriotismul și dragostea de cetățeni sunt vorbe goale de acoperire a adevăratelor preocupări.
Biserica ortodoxă rusă a demonstrat din plin servilism și că n-are vreo urmă de legătură cu dragostea față de om. Este o organizație chemată să spele mintea credincioșilor în timp ce înalții prelați se lăfăie în cel mai orbitor lux. Nici vorbă să se ocupe cineva de dreapta credință și Stalin a ajuns să fie reprezentat pe icoane și-n lăcașele de cult. Cel mai mare criminal din Europa și un ateu convins este promovat de preoții dornici de putere în această lume și poate și dincolo.
Soldații trimiși pe front sunt văzuți doar ca niște piese pe tabla de șah a războiului și viața lor valorează cât o ceapă degerată în fața ideilor mărețe ale unui conducător ce vrea și el să fie un cuceritor. Istoria are obiceiul să-i uite pe cei ce fac lucruri obișnuite și atunci trebuie să se treacă la război și măcel. S-au făcut și plăți care să confirme teoria. Au fost oferite propagandistic sume mari de bani unor persoane alese de regim, dar viața militarilor din regiunile sărace tinde spre nimic. Au fost făcute plăți pentru rudele apropiate pierdute în cartofi, ceapă, orez și ulei.
Războiul a scos la lumină mizeria caracterelor ce domină Rusia. Generalii au trimis pe front chiar tancuri T-55 și T-62, un fel de cutii de conserve pentru armele moderne. Tot era ceva bun decât nimic în fața gloanțelor de mitralieră. Au fost găsite tancuri care aveau blindajul reactiv umplut cu orice în afară de explozibil și astfel au ajuns să fie sensibile la orice lovitură perforantă. Nici vestele antiglonț nu erau corect realizate. Au fost militari trimiși cu armuri ce puteau reține cel mult bilele de cauciuc.
Soldații sunt tratați tot ca pe timpul Uniunii Sovietice. Sunt brutalizați de superiori și de camarazii mai în vârstă. Comandanții beți n-au vreo urmă de interes să țină la trupă dacă nu îndeplinește ordinele și contribuie la slava personală. Nu este de mirare că astfel de luptători fac orice pentru satisfacerea instinctelor primitive și n-au moralul ridicat. Se pare că a apărut și o stare de resemnare, militarii înaintând doar sperând să scape cumva sau să moară repede și bine. Distrugerea intenționată a unor echipamente chiar prin intrarea în mine vizibile a fost probată cu imagini video. Oamenii de la putere au ajuns la concluzia că pot fi utilizați deținuți înarmați și practica stalinistă a înflorit împreună cu cea a formării de detașamente de baraj pentru a împiedica retragerile. Povestea de groază de la Pocitovaia anului 1941 poate s-a repetat deja. Nu contează prea mult pentru un lider care a făcut parte din serviciile de represiune sovietice și a avut un tată implicat în crimele staliniste.
Rusia este în continuare un uriaș laborator în care se poate vedea cât de primitivă poate să fie mintea umană.
Sursă imagine: New Eastern Europe, realizată de Evgeny Feldman