Ziua de 24 februarie 2022 a adus un nou război al Rusiei, specializată strict în găsirea de motive pentru nenorocirea popoarelor vecine. Victima aleasă a fost Ucraina și planurile de Blitzkrieg au eșuat în mod dramatic în fața Kievului. S-a ajuns la un conflict de uzură și de durată, cel ce nu este dorit de strategi.
Un conflict de amploare implică un consum ridicat de oameni, cei ce sunt scoși din sectorul productiv pentru a trece în cel al consumului. Statul trebuie să-i aprovizioneze cu tot ceea ce este necesar traiului. În plus, nu mai există suficientă forță de muncă și piața suferă. Frontul absoarbe oamenii precum o gaură neagră și au fost pierduți până-n decembrie 2024 84.460 de bărbați în putere și aceștia sunt numai cei identificați de Mediazona în mod sigur. Se adaugă și cei grav mutilați. Bilanțul a crescut la 88.419 decedați până pe 13 ianuarie 2025.
Efortul de război implică un consum deosebit de resurse strategice și conducerea de la Moscova a fost obligată să deplaseze spre lungul front mașini grele în vederea obținerii superiorității de forțe pe direcțiile de efort. Rusia a moștenit blindatul tip Pion dotat cu tun de calibrul 203 mm, capabil să execute focul de contrabaterie cu ajutorul proiectilelor cu o masă de 103 sau 110 kg. Trebuia să fie zdrobite orice centre de rezistență sub un potop de oțel și au fost dirijate spre front mașinile pline de muniție și motorină. Luptele dure au dus la distrugerea a 26 de exemplare, dar celelalte continuă să folosească proiectile grele și stocurile trebuie să fie înlocuite. Au fost însoțite de mortiere de calibrul 240 mm Tyulpan și acestea consumând multe bombe de mare putere în vederea nimicirii fortificațiilor de campanie. Au fost spulberate 52 de exemplare și trebuie să fie înlocuite cu ceva pe front în timp ce fabricile sunt obligate să completeze efectivele. Industria este chemată să înlocuiască tot ceea ce se pierde pe front și să realizeze stocuri în vederea ducerii unei politici la nivel mondial. Se poate spune că o lovitură de 110 kg nu înseamnă mult la nivel de economie rusă, dar fabricarea unor astfel de lovituri nu este posibilă în fabrici din state precum România și Ungaria. Sunt necesare utilaje speciale, oțeluri și explozivi puternici. Lansatoarele multiple de rachete sunt cele mai vorace consumatoare de materiale strategice, o singură armă având masa de 800 kg. Explozibilii utilizați sunt obținuți cu costuri sporite, dar nu este o problemă pentru Kremlin. Se crede că resursele sunt inepuizabile, dar economia are legi dure.
Mobilizarea bărbaților pe front a dus în mod normal la o lipsă de brațe de muncă și nu trebuie să se uite că Rusia deține un număr exagerat de militari, cei mai mulți bărbați. Se adaugă cei din trupele de securitate, numeroși în raport cu populația. Decesele survenite au început să ducă la o penurie de produse de strictă necesitate precum cartofii și untul, ceea ce a dus la creșterea prețurilor și la inflație. Buzunarele rușilor de rând sunt golite rapid, dar nici economia la nivel de stat nu funcționează din moment ce s-au prăbușit exporturile. Multe regiuni au rămas fără investitorii ce ridicaseră fabrici și magazine. Au fost preluate de investitori locali, dar au plecat minele de aur occidentale și au fost înlocuite cu mărfuri chinezești de calitate inferioară. Toate fluxurile de mărfuri au fost date peste cap sau complet întrerupte în urma declanșării ostilităților.
Rusia a putut să ducă ostilitățile prin folosirea giganticelor stocuri de mașini militare rămase din timpul Uniunii Sovietice, organism militar care a fost conceput ca un templu al războiului. Orice se termină și apărătorii au reușit să doboare 33 Su-34, 7 Su-3S și 50 de elicoptere Ka-52. Este o flotă aeriană nouă cum puține state își permit să construiască și să întrețină. Totalul avioanelor distruse se ridică în ianuarie 2025 la 118 și se adaugă 119 elicoptere. Industria trebuie să asambleze cel puțin câte aeronave au fost nimicite, ceea ce este deosebit de istovitor pentru o economie suprasolicitată.
Loviturile împotriva unor depozite imense precum cele de la Toropeț afectează întreaga societate deoarece ceea ce se distruge trebuie să fie înlocuit, totul în timp ce populația nu mai primește bunuri și servicii de strictă necesitate. Economia este afectată și de loviturile ce duc la distrugerea instalațiilor din domeniul prelucrării și depozitării combustibilului lichid, cel ce este vital pe linia frontului. Ziua de 16 ianuarie 2025 a adus o nouă distrugere de rezervoare cu combustibil din Regiunea Voronej. Cu o zi mai devreme a fost incendiată rafinăria din Volgograd, absolut întâmplător distrugerile fiind în sectorul producerii de motorină. Un atac masiv cu drone a vizat o fabrică de pulberi militare din apropiere de Tula, una din cele mai importante din federație. Kievul este obligat să bombardeze rezervoarele de combustibil și pentru noaptea de 23 spre 24 ianuarie 2025 peste 120 de drone au fost lansate asupra unor obiective din Federația Rusă și șapte dintre acestea au fost doborâte în zona Moscovei. Au reușit să provoace închiderea aeroporturilor pentru a nu se ajunge la o situație asemănătoare cu cea din cazul avionului azer de la Groznîi. Cea mai spectaculoasă lovitură a fost dată la rafinăria de la Ryazan, unde existau depozite uriașe de petrol, unele cu un diametru de 60 m. S-au auzit explozii și la centrala termoelectrică din regiune. O fabrică de produse electronice din zona Briansk, componente necesare armelor de precizie, a fost dur lovită pe 24 ianuarie și și-a încetat activitatea.
Concepția Kremlinului este că până acum s-a produs un fel de năpârlire prin distrugerea unor echipamente vechi și au fost deplasate chiar învechite T-54 pe post de artilerie mobilă și blindată. Fabricile sunt chemate să asigure modernizarea și funcționarea armamentului greu, operațiune dificilă din moment ce nu mai sunt organizările industriale de odinioară. Informațiile despre ordinele secrete ale Moscovei amintesc de pregătirea unor rezerve de arme și muniții cu mult peste necesarul conflictului cu Ucraina. Kremlinul gândește tot în termenii revoluției mondiale și este în război cu întreaga lume. Până unde se poate merge cu înarmarea în gândirea și fapta liderilor ruși? Au reușit performanța să provoace milioane de decese în 1933 prin foametea denumită Holodomor.
Rusia poate să înlocuiască orice prin politicile guvernului de mare putere, dar alergarea după iluzoria slavă militară duce la sărăcie accentuată. Diminuarea importurilor de tehnologie duce la o limitare drastică a calității produselor livrate și Rusia nu mai are piețe de desfacere pentru industrie. Chiar fabricile de armament au pierdut clienți importanți, cei care au considerat că tehnica occidentală este mult mai performantă. Orice stat militarizat se sufocă din cauza presiunii economice și moneda cunoaște o puternică devalorizare, ceea ce duce la scăderea veniturilor reale ale populației.
Problema actuală a Rusiei este că sunt prea multe uzine și acestea pot produce, dar nu mai există piețe de desfacere în afară de armată și populația civilă. Situația generează o economie bolnavă și trebuie să se renunțe la o parte din lucrători sau se oferă salarii reduse. Dezastrul se va produce atunci când statul nu va mai cere armament și echipament pentru o oștire în creștere permanentă.
Sursă imagine: Wikimedia Commons