Omenirea a evoluat din ce în ce mai rapid prin dezvoltarea sistemului de învățământ după ce conducătorii iluminiști au început să finanțeze școli de toate gradele și împăratul Iosif al II-lea a încercat să introducă studiul pentru toți copiii din Imperiul Habsburgic. Ofensiva intelectuală s-a intensificat pe măsură ce tehnica devenea mai complicată și era necesară formarea de specialiști. Au apărut genii care au tras societatea precum locomotivele și au făcut mai mult pentru omenire decât toți politicienii la un loc. Marele psiholog Gustave Le Bon a scris clar că numai prin elitele cu creierul lucrat la cel mai înalt nivel se poate forma o lume din ce în ce mai bună și mai fericită. Este ușor de dat exemplul savantului francez Louis Pasteur și care prin procesul numit pasteurizare, perfecționat în timp, a stat la baza dezvoltării industriei alimentare. În plus, vaccinarea împotriva antraxului a permis creșterea producției de carne. Institutul care-i poartă numele duce în continuare lupte crâncene cu lumea de dincolo de vederea omului și multe maladii au bătut în retragere față de epocile de glorie a marilor epidemii.
Teoretic, în secolul al XX-lea ar fi trebuit să fie o epocă de fericire și prosperitate din moment ce industria și agricultura ar fi oferit produse din belșug. Teoria este frumoasă, dar practica s-a dovedit a fi grea și chiar ucigătoare. A venit Primul Război Mondial și statele au mobilizat generații întregi de elevi ce abia terminau liceul. Viitorul pierea sub ploaia de gloanțe de mitralieră și ofițerii, adepți ai atacului în formații compacte, n-au făcut economie de tineri. Mai grav. Au fost recrutați absolvenți de universitate și trimiși în prima linie în calitate de ofițeri. Instrucția dura din ce în ce mai puțin și astfel pierderile erau din ce în ce mai grele. N-au scăpat de mobilizare nici profesorii și învățătorii. Schijele oțelite au făcut prăpăd în rândurile intelectualilor și a fost necesară o dezvoltare a sistemului educațional pentru refacerea elitelor.
Politicienii au făcut totul pentru prostirea popoarelor și nu s-a învățat ceva din primul dezastru mondial. Mai grav. Iosif Stalin a anunțat în 1924 că vrea să cucerească planeta și nu are nevoie de oameni cu gândire independentă. Poliția politică sovietică a trecut la exterminarea celor care aveau studii în Occident sau după sistemul vestic. A început apoi exportarea acestei idei după începerea invaziei în lumea liberă la 17 septembrie 1939. Este cunoscut masacrul din zona Katyn unde a fost decapitată elita intelectuală poloneză capturată, dar execuțiile au fost făcute în toate închisorile din regiunile ocupate și mulți deținuți au scăpat numai prin sosirea trupelor germane.
Politica Moscovei a rămas pe aceeași linie și după 1945. Documentul din 2 iunie 1947 a fost redactat de agenții poliției politice staliniste și a stat la baza învățământului din întreg lagărul comunist. Se preciza în mod clar că profesorii capabili urmau să fie dați afară din sistem și urmau să fie înlocuiți cu politruci slab sau mediocru instruiți. Încadrarea urma să fie monitorizată de către serviciile secrete. Se recomanda specializarea îngustă și reducerea cantității de material documentar pentru că nu prea este bine ca un om să gândească prea mult.
Cum încă mai erau elemente având legături cu regimul burghezo – moșieresc, se observă că autoritățile comuniste nici măcar nu-i considera oameni, au fost date indicații clare să fie aleși pentru facultate numai tineri provenind din cele mai de jos categorii sociale și care nu doreau să învețe în mod serios, ce erau dornici să obțină o diplomă aducătoare de funcție.
Prețioasele indicații au fost puse imediat în practică și din 1948 a fost introdus manualul unic pentru uniformizarea gândirii și spălarea creierelor. Au fost scoase din biblioteci cărțile adevărate și distruse. Cele care au mai rămas au fost introduse în fonduri speciale la care aveau acces doar oamenii de încredere ai regimului și ai forțelor poliției politice.
România populară avea creierul mort.
Sursă imagine: Russia Beyond