Perioada interbelică a fost o epocă de avânt economic, dar politicienii epocii erau doritori de putere și au declanșat tot felul de pregătiri militare în vederea desfășurării unui nou război pentru dominație mondială.
Anul 1929 a fost cel în care a izbucnit Marea Criză Economică, dar în România Mare a trebuit să se renunțe la multe bunuri pentru a se putea înzestra armata, artileria fiind în centrul atenției. Autoritățile au vrut să doteze regimentele de artilerie cu tunuri performante și au fost făcute comenzi consistente de tunuri de diferite calibre și destinații. Au fost cumpărate 248 de obuziere de calibrul 100 mm pentru protejarea diviziilor de infanterie și armele de origine cehoslovacă au respectate de inamicul sovietic și au fost utilizate și după ocuparea țării în anul 1944. Era o gură de foc cu o masă de 1.560 kg și performanțele erau deosebite. Nu se poate spune că nu se construia ceva în perioada definită azi drept de recesiune. Au fost semnate acte și pentru 180 de obuziere de calibrul 150 mm și firma Škoda a promis livrarea unor arme de calitate. Motorizate, gurile de foc puteau să intervină rapid în sectoarele fierbinți ale frontului pentru tăierea elanului forțelor inamice. Masa armei pentru deplasare ajungea la 5.900 kg.
Conducerea de la București a reușit să formeze o armată bine dotată pentru o mică putere fără pretenții teritoriale. Războiul a evoluat astfel încât totul era insuficient.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
