În dimineața zilei de 11 septembrie 2001, mai precis la ora 8:46, un avion plecat din Boston, zborul 11 al companiei American Airlines, se prăbușește în turnul din nord al complexului de clădiri World Trade Center din New York City. Clădirea era faimoasă alături de turnul geamăn din sud și erau numite împreună Turnurile Gemene, perechea fiind la acel moment una dintre cele mai faimoase construcții americane și forma împreună cu alte 5 clădiri celebrul World Trade Center (WTC).
Construcția "Gemenilor" a fost finalizată în 1973, iar restul clădirilor fiind terminate anii următori. Complexul își avea originea în perioada interbelică, în Târgul Mondial din Flushing Meadows, un parc din nordul cartierului Queens din NYC, unde diverși afaceriști încercau să promoveze ideea unei păci mondiale prin comerț, conform publicației Ghotamist. Ideea unui centru mondial pentru comerț a fost preluată după Al Doilea Război Mondial de bancherul David Rockefeller, iar autorizația de construire a fost semnată de fratele său, Nelson Rockefeller, care era în acea perioadă guvernator al statului New York. David Rockefeller era fondatorul Downtown-Lower Manhattan Association (DLMA), o organizație pe bază de membri, care avea ca scop crearea de relații între antreprenori, directori executivi din companii cât și membri ai ONG-urilor și adiministrației locale. Pe scurt, scopul organizației DMLA era să creeze o comunitate pentru cei implicați în dezvoltarea cartierul Lower Manhattan, iar David Rockefeller a văzut ideea construirii unui centru de comerț mondial în concordanță cu viziunea organizației sale, în a aduce împreună organizații din diferite arii ale economiei internaționale într-un singur loc. Chiar dacă inițial ideea unui centru mondial de comerț a fost primită cu reticență, și considerată inutilă, DMLA a reușit în final să obțină autorizația de construire prin semnătura lui Nelson Rockefeller, care era fratele lui David Rockefeller și guvernatorul statului New York la acel moment. Construcția propriu-zisă a început la finalul anilor '60, iar ultima clădire din cele șapte avea să fie gata în martie 1987. Primul turn, numit 1 WTC (cel din nord) a fost terminat în 1972, iar geamănul său din sud, WTC 2, a fost terminat pe 4 aprilie 1973, zi în care s-a deschis oficial pentru public World Trade Center. Construcția a reușit să unească cetățenii orașului, dar împotriva ei, cum afirmă ironic Ghotamist. Arhitectura era considerată oribilă, clădirile fiind comparate cu niște cutii, iar faptul că Turnurile Gemene erau cele mai înalte clădiri din lume nu era chiar un motiv de mândrie, ba chiar cetățenii erau frustrați de faptul că cele două clădiri parcă "acoperă cerul" și domină tot peisajul Manhattan-ului, primind astfel numele de "Turnurile Egoiste". Alt numele primit de turnuri în critică a fost "David și Nelson" în onoarea fraților care au planificat construcția lor. Nici financiar complexul nu o ducea destul de bine. La începutul anilor '70 SUA tocmai intrase în recesiune, iar dintr-o dată multe imobile au devenit libere în oraș. Astfel, WTC era cam gol, la început doar diverse insitituții ale statului plătind chirie în timp ce firmele private nu păreau interesate, iar în 1979 mai mult de un milion de m2 erau încă nefolosiți. Cu toate acestea, WTC a reușit să ajungă un simbol. Cu statura sa impunătoare, sau "egoistă" cum spuneau criticii, în anii următori a devenit una dintre cele mai celebre construcții americane la nivel internațional, un simbol al economiei americane ce probabil le-a oferit speranțe celor care și-au pierdut locurile de muncă în timpul recesiunii, iar după sfârșitul Războiului Rece și deschiderea piețelor fostelor state comuniste a devenit un adevărat simbol al globalizării și a unei lumi unde America devenise singura superputere. Visul lui David Rockefeller de a realiza un loc unde oamenii de afaceri din NYC să se întâlnească devenise Global, WTC căpătase dintr-o dată prestigiul de imagine a globalizării și puterii americane.
Prestigiul a fost motivul pentru care Turnurile Gemene s-au prăbușit în ziua de 11 septembrie 2001. Gruparea teroristă Al-Qaeda, fondată de Osama bin Laden, și responsabilă pentru avionul prăbușit, avea în plan un atac asupra imaginii americane, o demonstrație a faptului că cea mai mare putere a lumii era slabă, un simplu "tigru de hârtie" cum chiar liderul grupării declarase. Membrii grupării au pătruns în patru avioane cu scopul de a prelua controlul acestora și a le îndrepta spre puncte cheie de pe coasta de est a SUA. Când primul avion s-a prăbușit în 1 WTC, președintele de atunci al Statelor Unite, George W. Bush, se pregătea să participe la un exercițiu de citit al elevilor unei școli din Florida când a fost informat de eveniment. Inițial se presupunea că a fost un accident, că avionul scăpase de sub control, și asta credeau și cei din New York City în acel moment când priveau fumul ce se ridica din 1 WTC. Elevii deja începuseră să citească când unul dintre însoțitorii lui George Bush i-a șoptit că un al doilea avion s-a prăbușit în celălalt turn. Era clar că America se afla sub atac. Al doilea avion, zborul 175 al United Airlines, plecat tot din Boston, a lovit 2 WTC la 17 minute după primul avion la ora 9:03, iar ambele turnuri erau acum în flăcări. Cu câteva minute de al doilea impact, un al treilea avion, zborul 77 al American Airlines își schimbă dintr-o dată direcția deasupra statului Ohio și se îndreaptă către sud-est. Peste jumătate de oră, la 9:28, tot deasupra statului Ohio un al patrulea avion, zborul 93 al United Airlines, își schimbă direcția către sud-est. Ambele avioane par să se îndrepte spre Washington D.C. La 9:37, zborul 77 lovește clădirea Pentagonului, sediul Departamentului de Apărare al Statelor Unite și implicit al armatei. La 9:45 tot traficul aerian al Americii este oprit, iar avioanele sunt informate să aterizeze la cel mai apropiat aeroport. Turnurile Gemene aveau să se prăbușească următoarea oră, 2 WTC a fost primul la 9:59, iar cel din nord s-a prăbușit la 10:28. Între timp zborul numărul 93 se îndrepta spre ținta sa, Capitoliul Statelor Unite din Washington D.C., când o revoltă a avut loc la bordul său, pasagerii aflaseră de atacurile teroriste și au încercat să-i oprească pe teroriști. Al patrulea avion s-a prăbușit la sud de Pittsburgh, Pennsylvania, fără a-și tinge ținta.
Zilele următoare au dus la aflarea cifrelor dezastrului, 2977 de morți, în timp ce numărul de răniți diferă de la sursă la sursă, cel mic număr fiind de 6000, dar alte surse estimează la peste 25.000 de răniți. Toți cei 19 teroriști implicați au murit în timpul atacurilor. Un sfârșit tragic pentru mulți americani și o tragedie pentru familiile lor, ziua de 11 septembrie a rămas o amintire neagră în istoria americană. Pe 12 septembrie 2001, Statele Unite invocă celebrul articol 5 al NATO, prima și singura dată încă în istoria NATO, prin care se consideră că un atac asupra unui membru e un atac asupra tuturor. Când NATO a fost fondată în 1949, articolul a fost creat în scopul protecției Europei de Vest de către Uniunea Sovietică, astfel dacă armata sovietică ar fi invadat una dintre țările europene atacul se considera și împotriva Statelor Unite. La un deceniu după sfârșitul Războiului Rece, SUA era cea care avea nevoie să apeleze la ajutorul aliaților săi, iar prin invocarea articolul avea să înceapă un lung război împotriva Al-Qaeda și terorismului, ce ulterior să ducă la războaie în Orientul Mijlociu și destabilizarea regiunii, la invadarea Irakului și Afganistanului, la atacuri teroriste în Europa de Vest, la emigrare în masă din zonele afectate de război.
Osama bin Laden a fost prins și ucis pe 2 mai 2011 în orașul Abbottabad din Pakistan. Motivele care au dus la atacurile de pe 11 septembrie își au originile în anii '90, când bin Laden a declarat un război sfânt împotriva Statelor Unite, iar în noiembrie 2002 acesta publică "Scrisoare către America" unde afirmă că motivul atacurilor a fost rolul negativ al Americii și Occidentului în lumea islamică, precum susținerea Israelului, sancțiunile împotriva Irakului, prezența armatei american în Arabia Saudită, suportul împotriva musulmunilor în India, Cecenia sau Somalia. Alte motiv menționat era și noul rol al femeii pe care cultura vestică îl promova, rol care în opinia AL-Qaeda era diferit de cel tradițional. Într-o privire de ansamblu, geopoliticianul George Friedman afirma că atacurile au fost un semnal al modului în care lumea modernă începuse să funcționeze după căderea Uniunii Sovietice. Rusia a fost ultimul stat european ce a mai putut fi considerat o putere globală, astfel după colapsul sovietic centrul de putere al lumii a fost mutat din Europa în America de Nord, mai precis în Statele Unite, iar lumea a devenit pentru prima dată în istoria sa unipolară. Situația este fără precedent, pentru prima dată în istorie exista o națiune care să aibă atâta influență culturală și economică la nivel global, mulți analiști prezicând că prima parte a secolului 21 va vedea restul lumii încercând să găsească un echilibru în relația cu americanii. Osama bin Laden considera că Statele Unite aveau deja prea multă influență asupra lumii islamice și promova valori diferite de cele acceptate, iar cum Afganistanul, care era sub controlul grupării Al-Qaeda, nu putea apăra islamul de unul singur, și cum Uniunea Sovietică nu mai exista, liderul grupării a început să aibă un vis de a uni toate națiunile islamice într-un califat ca singură soluție de a rezista influenței americane. Atacurile de pe 11 septembrie au avut ca scop să demonstreze lumii islamice că Statele Unite sunt slabe, un "tigru de hârtie", în speranța că slăbiciunea aceasta le va oferi încredere statelor musulmane de a se uni și apăra propriile valori. Planul a eșuat, dar tendința politică pare să continue. Statele europene au format o uniune cu o monedă ce face concurență dolarului american, iar recent o altă grupare multinațională, BRICS, plănuiește să lanseze propria ei monedă, ba chiar a anunțat că dorește să se extindă cu noi membrii. În ultimul deceniu China a încercat să conteste Statele Unite într-o politică asemănătore cu cea sovietică și chiar a încercat o tentativă de a copia Planul Marshall american (Inițiativa Drumului Mătăsii). Rusia a pornit un război cu Ucraina la granița NATO în speranța de a creea o nouă sferă de influență asemnătoare cu cea sovietică, și în timp ce în ultimele decenii măcar a încercat să pară o democrație cu valori occidentale și să ascundă corupția politică, recent nu-și mai dă nici măcar silința. Iar tot mai mulți politicieni antiamericani încep să fie din ce în ce mai vocali și să critice ideile importate din Statele Unite, în special cele legate de homosexualitate și genuri. În cuvintele lui George Friedman, "Puterea moștenită, împreună cu poziția geografică, fac din Statele Unite pionul central al secolului XXI. Asta nu le face neapărat și iubite. Dimpotrivă, puterea lor le face de temut. Istoria secolului XXI, în principal în prima sa jumătate, se va desfășura în jurul a două lupte la poli opuși. Una va fi reprezentată de încercarea de a forma coaliții de puteri secundare care vor încerca să controleze Statele Unite (n.r. BRICS, UE, Uniunea Africană, Uniunea Economică Euroasiatică). Cea de-a doua va fi cea a Statelor Unite, care vor încerca să împiedice formarea oricărei astfel de coaliții." 1. Istoricul Paul Kennedy, autorul cărții "The Rise And Fall of The Great Powers" (Ascensiunea și decăderea marilor puteri), afirma despre forța militară a Statelor Unite în comparație cu restul lumii într-un articol publicat în 2008, la 7 ani după atacuri, că "Nimic nu a existat vreodată ca această diferență de putere; nimic. Am revenit la toate statisticile comparative privind cheltuielile de apărare și personalul militar din ultimii 500 de ani... și nicio altă națiune nu se apropie... Nu există... nicio comparație." 2. 11 septembrie 2001 a fost o dovadă tragică a cum va arăta politica secolului 21, secol care încearcă să-și găsească un echilibru într-o lume unipolară.
Referințe
1 George Friedman, Urmatorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI, Ed. Litera, 2012, p. 12
2 Paul Kennedy, 2008, The Greatest Superpower Ever, Spring 2002, vol. 19, nr. 2, p. 8-18
Sursă imagine: Pxfuel