Poporul român mai crede încă în utilitatea comunismului și a socialismului din motive de comoditate intelectuală, cădere în trecut, contagiune mentală sau finanțare din partea unor anumite centre de putere. Astfel de comportamente pot fi întâlnite chiar în cazul unor intelectuali ce se ocupă de studierea evenimentelor istorice.
Serviciul secret condus de temutul Beria a elaborat în anul 1947 o directivă frumoasă prin precizie și concizie. Trebuia să fie un ghid după care să fie condusă societatea de tip nou astfel încât să nu cumva popoarele supuse experimentului egalitarist să mai scape vreodată de sub dominația partidului unic, cel ce treptat se confunda cu serviciul secret.
Dacă învățământul avea parte de atenție specială în vederea spălării pe creier și se recomanda să fie numiți profesori slabi sau mediocri în locul celor de valoare, cei ce urmau să fie arestați, executați sau trimiși la cele mai umile munci, lupta împotriva unei posibile revolte era în centrul atenție autorilor directivei din 2 iunie 1947. NKVD-ul prevedea că masele se pot răscula împotriva autorităților din noile state incluse în lagărul socialist și s-a stabilit că toate localitățile refăcute după război să aibă rețele centralizate de apă potabilă. Peste tot se manifesta grija față de om și se stabilea ca astfel de conducte să fie introduse în toate așezările și treptat să fie eliminate fântânile particulare și cele publice. Se mai întâmpla ca astfel de surse să fie contaminate și bolile hidrice erau periculoase pentru comunități întregi. Statul comunist dorea să pară pozitiv în ochii maselor prin aceste masuri raționale și științifice.
Marele psiholog Gustave Le Bon a scris cândva că iluziile domină societatea și regimul comunist s-a priceput cel mai bine să vândă astfel de minciuni frumos ambalate în frazele elaborate de aparatul de propagandă. Cea mai cumplită idee a poliției politice abia acum vine. Se stabilea ca noile obiective industriale, cele despre oamenii credeau că sunt ridicate spre binele lor, să fie amplasate în preajma surselor de apă ale marilor localități. Dacă populația ar fi îndrăznit ceva împotriva regimului, reziduurile mai mult sau mai puțin toxice ar fi fost deversate în rețelele publice de apă și astfel s-ar fi realizat o otrăvire în masă. Dacă oamenii ar fi rezistat în continuare agenților regimului, setea i-ar fi convins după un timp să înceteze orice rezistență și apoi ar fi avut autoritățile grijă să se ocupe de cei care au vrut să scape de jugul ideologic.
Comunismul a fost, este și va fi o ideologie criminală deoarece nu există popor care să dorească să trăiască după fanteziile unei birocrații îmbuibate cu de toate bunătățile de pe planetă. Numai naivii și cinicii mai pot crede în normalitatea principiilor elaborate în secolul al XIX-lea.
Au fost descoperite variantele în limbile popoarelor din lagărul socialist, dar textul în limba română a rămas neidentificat sau, mai grav, a fost ascuns în continuare în arhive secrete de către agenți atașați de vechile idei ale agenției criminale care a fost înființată în anul 1917.
Sursă imagine: Fototeca online a comunismului românesc, 151/1945