Omenirea a cunoscut un progres relativ rapid dupǎ declanșarea revoluției industriale, dar fiecare popor a avut ritmuri diferite de dezvoltare, totul depinzȃnd de mentalitǎți și de implicarea autoritǎților. Poporul romȃn n-a avut parte de conducǎtori pasionați de fericirea maselor și evoluția a fost mai mult sau mai puțin haoticǎ, oamenii descurcȃndu-se dupǎ cum au putut. Localitatea Corbi era situatǎ ȋntr-o regiune frumoasǎ și natura a fost generoasǎ cu bogǎțiile solului. Era nevoie doar de puținǎ transformare a bunurilor oferite de practicarea agriculturii pentru a obține mǎrfuri cu valoare ridicatǎ. Alcoolul putea sǎ fie perfect pentru consum și comerț cu regiunile bogate ȋn cereale. Fructele erau prelucrate cu ajutorul a 56 de cazane de țuicǎ, atent monitorizate de fisc. Nu era voie sǎ se ȋnceapǎ producția fǎrǎ autorizație de la stǎpȃnire. O singurǎ cȃrciumǎ funcționa ȋn comunǎ. Statul nu putea sǎ asigure ȋmbunǎtǎțirea sǎnǎtǎții localnicilor fiindcǎ nu exista decȃt un agent sanitar, Petre P. C. Popescu și o moașǎ. Nici nu era vorbǎ de un doctor sau de un simplu dispensar. Nutriția incorectǎ a dus ȋn 1941 la apariția a cel puțin 14 cazuri de pelagrǎ și rǎzboiul nu se manifestase ȋncǎ.
Sursă imagine: Via Valahia