Populația din lagărul comunist are creierul spălat în urma acțiunii nostalgicilor politruci și a început să creadă că înainte de 1989 era mai bine și că erau fabrici ce ofereau locuri de muncă și oamenii aveau bani. Nu prea erau produse, dar se repetă la infinit ideile puține și simple lansate de cei ce au interesul să păstreze ideile zise revoluționare și de stânga.
Orașul Pitești a fost o localitate mutilată în numele sistematizării ce avea drept obiectiv ștergerea istoriei naționale și casele, proprietate privată, au fost înlocuite cu blocuri pentru locuire colectivă. Mulți au uitat că în Epocă Dej s-a practicat o reeducare prin tortură în cumplita temniță din nordul orașului. Deținuții, mulți elevi și studenți, au fost torturați de către alți studenți astfel încât să devină din credincioși atei comuniști. Dovada reeducării trebuia să fie demonstrată prin torturarea altui deținut ce avea două variante: reeducarea sau moartea. Au dispărut până la 200 de talente și viitoare talente ale României în favoarea celor care au recurs la cele mai oribile torturi. Regimul comunist a vrut să fie criminal până la capăt și i-a împușcat și pe torționari. Tot ceea ce a făcut partidul debarcat de pe tancurile sovietice a fost o crimă împotriva locuitorilor din spațiul românesc.
Simpozionul internațional organizat prin eforturile renumitului profesor universitar Ilie Popa a fost o activitate științifică de înaltă valoare științifică la care au participat personalități din exilul românesc și cercetători pasionați de studierea crimelor regimului totalitar în România, Republica Moldova și Ucraina.
Au fost prezentate în două zile zeci de comunicări și a atras atenția studiul despre groapa comună de la Tiraspol, loc în care poliția politică sovietică a executat în timpul Marii Epurări circa 5.000 de persoane în conformitate cu dorințele lui Iosif Stalin. Victimele erau legate, li se punea un căluș și erau executate cu revolvere speciale ce foloseau o muniție de putere redusă pentru a nu face prea multă mizerie. Regimul comunist era întotdeauna bine pregătit când venea vorba despre represiune. Solul din regiune n-a ținut cu călăii și a păstrat urmele acestui uriaș lagăr în care au pierit români, ucraineni, evrei, ruși și alte etnii. Statul comunist a construit blocuri de locuințe chiar în incinta fostului loc de exterminare și actualii locatari au putut să vadă cât de bine era înainte și la ce servea metalul extras cu trudă tot de către deținuți. Cercetătorii din Republica Moldova și Bucovina de Nord au subliniat impactul demografic și social al epurarilor staliniste efectuate în 1940-1941 și apoi după zisa eliberare din 1944. Neamul românesc a fost risipit în regiuni izolate din partea asiatică a lagărului ideologic, populația din ținuturile respective neștiind să facă o fântână și se bea apă de prin bălțile unde se scăldau animalele. Domnea cel mai pur primitivism tehnologic în patria ce se lăuda cu facerea și testarea de arme nucleare începând din 1949. Specialiștii de peste Prut au avut ocazia să găsească sate în care casele erau ridicate în stil romanesc și încă mai trăiau deportați ce cunoșteau limba strămoșească.
Discuții aprinse au fost în jurul comunicării în timpul căreia s-a demonstrat că după 1947 în România s-a dezvoltat o industrie planificată de război după modelul celei sovietice. S-a mai argumentat în mod științific că în perioada 1960-1965 n-a existat vreo urmă de distanțare de Moscova și regimul de la București a început să construiască renumitul combinat metalurgic de la Galați, cel ce urna să fie furnizor de metal pentru industria de război. Specialiștii sovietici lucrau la Cugir pentru a pune bazele producției de mare serie a armelor de asalt din seria începută de AK-47. S-a subliniat că autoritățile comuniste continuau să dirijeze cele mai multe produse spre Uniunea Sovietică și lipsa alimentelor de piață avea legătură cu exporturile masive de produse agricole în vederea aducerii de tehnologie și de armament, idee foarte dragă lui Stalin. Dezbătută a fost și tema Planului Valev, articolul de geografie fiind combătut de politrucii de la București în vederea susținerii lui Leonid Brejnev împotriva lui Nikita Hrușciov și acesta a fost înlăturat în octombrie 1964. N-a existat vreun plan de dezindustrializare și aceasta a fost o minciună promovată după 1990 in tentativa unor istorici de descoperire a ceva pozitiv în comunista eră.
Comunicările științifice de la precedentul simpozion au fost incluse într-un prețios volum ce trebuie să fie în biblioteca fiecărui pasionat de istoria contemporană. Se impune să se facă mai multe prezentări de popularizare în mediul virtual și astfel masele nu vor mai rămâne cu creierul căzut în trecut. Este o misiune dificilă, dar trebuie încercat să fie explicat trecutul roșu și intelectualii, profesorii în primul rând, trebuie să ducă o adevărată cruciadă pentru eliberarea din captivitatea comunistă. Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus cândva că trebuie oferite populației lozinci astfel încât masele să fie sclavele regimului utopic. Erau executate cu grijă indicațiile Moscovei și chiar ale Beijingului, soarta locuitorilor contând puțin în raport cu mărețele teze ale partidului impus de Stalin.
Imaginile aparțin publicației Ziarul de Istorie. Orice folosire a acestora se face doar prin precizarea sursei.