Prințul Soliman a preluat puterea în anul 1520 după ce tatăl a murit în timp ce pregătea o nouă campanie militară de amploare și a reușit să conducă până-n anul 1566, lunga domnie plină de fapte de arme și de ridicare de construcții i-a impresionat pe contemporanii ce i-au acordat supranumele de Magnificul în lumea creștină și de Legiuitorul în cea otomană. Orice osmanist este încântat să analizeze evenimentele din secolul al XVI-lea și să se bucure de puțintică glorie din faima padișahului. Filmele i-au adus și mai multă celebritate în rolul de conducător bun, echilibrat și iubitor de familie. A fost epoca de maximă forță militară a imperiului ridicat de familia Osman și orice popor trebuie hrănit cu cât mai multe mituri în vederea sporirii coeziunii sociale.
Realitatea istorică a fost complet deosebită de ceea ce scriu cei pasionați de trecut din diferite motive. Conducătorul de la Constantinopol a făcut totul pentru păstrarea puterii în propriile mâini și nu suporta să fie cineva care să-i amenințe autoritatea și prestigiul. Prima victimă dintre copii a fost Mustafa, prințul fiind considerat prea energic și ambițios. A fost executat în anul 1553 și drumul recelui mormânt a fost luat și de un fiu.
A urmat apoi Baiazid, tot prea plin de energie. A reușit să fugă în Persia, dar răzbunarea tatălui l-a ajuns din urmă și șahul l-a sacrificat din motive strategice și financiare. A fost executat împreună cu cei patru băieți în septembrie 1561. Răzbunarea trebuia să fie magnifică până la capăt și a fost trimis un călău care să se ocupe și de ultimul copil al celui ucis în statul vecin. N-a contat că era la o vârstă foarte fragedă.
Mărețul sultan a reușit astfel să-și ucidă doi fii și șase nepoți în numele luptei pentru stabilitatea puterii. Era obsedat să aibă urmași de sex masculin, dar apoi trecea la stârpirea acestora. Regula stabilită de Mehmed al II-lea spunea clar că oricum urmașul la putere trebuia să-și ucidă toți frații.
Soliman Magnificul a avut realizări ca om de stat, dar a fost de o cruzime deosebită. Se trăgea din sultanul Selim cel Aspru și nu putea să fie altfel, dar istoricii au vrut să găsească un erou în trecutul otoman și astfel supranumele de Magnificul s-a menținut peste veacuri.
Sursă imagine: Wikimedia Commons