Uniunea Sovietică era definită de aparatul de propagandă drept un paradis al muncitorilor și cea mai științifică formă de organizare a societății. Acesta urma să fie viitorul ideal al comunităților controlate de Moscova.
Din păcate, Lenin, Stalin și toți liderii comuniști doreau extinderea statului la nivel planetar și-n noiembrie 1939 Armata Roșie a început atacul pe toată granița cu Finlanda. Țara nordică părea o pradă sigură pentru tancurile sovietice deoarece nu avea mult armament greu și nici potențial economic pentru producerea de tehnică motorizată. Nici petrol nu prea exista pentru motoarele însetate. Superioritatea invadatorilor era copleșitoare și victoria se anunța în doar câteva zile. Existau tancuri rapide de cavalerie și terenul înghețat ar fi permis deplasarea peste terenul mlăștinos. În plus, existau avioane de transport pentru trupele aeropurtate.
Poporul finlandez iubea libertatea și a opus o rezistență înverșunată. Anotimpul alb a amplificat energia apărătorilor spre disperarea lui Stalin. A fost încheiată pace în martie 1940, dar ostilitățile au fost reluate în iunie1941 până-n septembrie 1944. Armata Roșie a eșuat iar să ajungă până la apele Mării Baltice și Stalin a decis că forțele militare erau utile pe alte fronturi.
Finlanda a fost mormântul planurilor lui Stalin de victorie rapidă și de revoluție mondială. Nu sunt cunoscute toate pierderile umane suferite de Armata Roșie, dar apărătorii au reușit să captureze și să reutilizeze 532 de tunuri de calibrul 76,2 mm, ceea ce echivala cu dotarea a 27 de divizii complete de infanterie. A fost capturată artileria cu tragere curbă a aproape 10 divizii de pușcași, 271 obuziere de calibru 122 mm ce erau cele mai performante din lume. Nu exista dotare comparabilă în marile unități de infanterie din armatele europene. Au fost capturate și 99 de guri de foc de calibrul peste 150 mm, ceea ce echivala cu 8 divizii complete. Datele au fost calculate pornind de la organizarea diviziilor înainte de începerea ostilităților cu trupele germane și acestea aveau o dotare artileristică impresionantă, Stalin punând mare preț pe forța de lovire. Apoi a pus accent pe mobilitate și numărul gurilor de foc din divizii a fost redus.
Se poate spune că acestea nu erau totuși pierderi care să afecteze totalul efectivelor mobilizate de Uniunea Sovietică după 1939. Nimic mai fals! Acestea sunt numai trei tipuri de tunuri și obuziere pe care luptătorii finlandezi le-au strâns de pe câmpurile de luptă și au avut muniție suficientă. Mai exista o problemă pentru care multe piese de captură erau abandonate și distruse: masa mare. Mijloacele de tracțiune nu aveau suficientă putere pentru deplasarea coloșilor din oțel pe teren greu. Apărătorii au fost obligați să saboteze și tancurile grele și supra grele căzute în mâinile lor.
Nu sunt cunoscute nici astăzi cu exactitate proporțiile dezastrului din pădurile întunecate și înghețate. Un popor de numai 3,6 milioane de suflete a rezistat presiunii unui imperiu ideologic cu 190 milioane de locuitori și a subțiat rândurile militarilor sovietici astfel încât armata germană a putut să acționeze pe lungile fronturi. Armata finlandeză a fost cea mai eficientă din Al Doilea Război Mondial dacă se ține cont de efective și de potențialul economic al statului nordic.
Iosif Stalin a deschis practic drumul germanilor în 1941 prin îngroparea unei armate în 1939 și apoi o alta a fost imobilizată în nordul mlăștinos sau înghețat. Oare când vor fi publicate corect date privind pierderile în armament greu din sectorul finlandez?
Lecția stalinistă a fost uitată de cei care au moștenit puterea după 1953 și toate resursele statului au fost dirijate spre expansiunea mondială. Coșmarul a reînceput în 24 februarie 2022 și forțele ruse au cunoscut o adevărată hecatombă în rândurile armelor grele, dar stocuri sunt din belșug și doar trebuie repuse în stare de funcționare pentru a fi distruse în Ucraina. Viața oamenilor în uniformă nu contează în calculele strategice, importantă fiind ideea conducătorului.
Liderii de la Kremlin n-au dus din 1917 o politică pentru promovarea intereselor popoarelor supuse, ci au nenorocit generații întregi pentru satisfacerea fanteziilor ideologice și personale. Oare când se va spune că nu există vreo legătură de prietenie între Uniunea Sovietică și popoarele supuse Moscovei?
Sursă imagine: Russia Beyond