Ziua de 24 februarie 2022 putea să fie una obișnuită de iarnă și în care oamenii din regiunile emisferei nordice să înfrunte rigorile specifice anotimpului. S-a hotărât însă la Kremlin că se poate repeta povestea frumoasă din Crimeea și Rusia să ocupe fără lupte semnificative noi teritorii sau chiar întreaga Ucraină. Au trecut frontiera lungi coloane de tancuri și, cum drumurile erau bune, s-a putut înainta în viteză. Se părea că o să fie un mare succes, dar apărătorii au rezistat cu înverșunare și s-a ajuns ca trupele avansate să fie obosite, înghețate și cu rândurile rărite. Se impunea retragerea în grabă spre propriile baze pentru refacere.
Cum liderul de la Kremlin a fost cekist, nu putea să aibă o gândire proprie și a apelat la concepțiile lui Iosif Stalin, chiar dacă promovează agresiv zise valori ale ortodoxiei, religia fiind pentru cei de la putere un simplu instrument necesar în vederea subjugării maselor. Prima idee preluată din gândirea celui decedat în anul 1953 a fost să nu se țină cont de pierderi cu orice preț. Nu contează decât ideea liderului suprem și aceea era de slavă, de formare a unui uriaș imperiu în numele comunismului, al naționalismului slav și al religiei ortodoxe. Masele trebuie să fie supuse complet și agenții FSB au fost asmuțiți împotriva populației în colaborare cu judecătorii ce aplică legea. Aparatul de propagandă a intrat în acțiune și s-a ajuns să se închine populația la simboluri precum Z sau chiar la o conductă în care ar fi murit militari ruși în Regiunea Kursk.
Războiul din Ucraina a generat până la începutul lunii aprilie pierderea a cel puțin 2.771 de tancuri de toate tipurile. Acestea sunt numai cele identificate drept complet distruse pe bază de imagini. O astfel de flotă terestră nimicită ar fi însemnat o mare pierdere în orice stat, dar conducătorul de la Moscova este din alt aluat. Consideră că Ucraina este un veritabil poligon de testare a armamentului și, mai ales, a noilor tactici. Se formează și noi ofițeri de valoare. Se poate spune că situația este asemănătoare cu cele din Spania și Finlanda din perioada 1936-1940. Statul nordic a fost cea mai bună școală pentru Armata Roșie, chiar dacă a fost deosebit de sângeroasă. Stalin a apreciat însă lecțiile finlandeze și a dat ordin să fie asamblate tancurile KV-1 și T-34, net superioare renumitelor Panzer din epocă.
Stalin a considerat artileria drept noul Dumnezeu și în războiul contemporan din Ucraina s-a trecut la aducerea de noi piese de artilerie, calibrul acestora fiind în creștere. Au fost identificate drept sigur distruse 209 tunuri Msta-S, puține armate din lume având o astfel de putere de foc mobilă. Au fost identificate și 72 de piese tip Msta-B, tunuri tractate și mult mai ieftine. Conducerea de la Moscova se bucură într-un fel de aceste pierderi imense deoarece astfel are ocazia să modernizeze tehnica din era sovietică și să dea de lucru fabricilor pentru arme noi. Se produce astfel o năpârlire a armatei ruse, ceva în stilul Armatei Roșii în 1944-1945.
Frontul ucrainean este un devorator de oameni și au fost identificați în mod sigur 100.001 militari decedați până la sfârșitul lunii martie 2025. Pierderile grele au dus la o nouă interpretare a operelor staliniste și s-a trecut la folosirea deținuților de drept comun pe front. Teoretic, o astfel de măsură duce la degradarea morală a luptătorilor, dar regimul politic consideră astfel de bărbați drept un produs militar fără valoare și ușor de înlocuit prin munca judecătorilor.
Actuala conducere de la Kremlin nu are gândire proprie și doar aplică ideile celui pierit în 1953, cel ce era hotărât să cucerească doar întreaga planetă în numele ideologiei comuniste. Toate popoarele din vastul lagăr socialist au fost exploatate prin muncă și au dat un greu tribut de sânge pentru satisfacerea poftelor bolnave ale celor care au ajuns la putere prin susținerea unor teze lansate în secolul al XIX-lea.
Sursă imagine: Flickr