Pictură realizată de Darie Paula - Paulinia
Primul Război Mondial s-a încheiat prin armistițiul din 11 noiembrie 1918 si apoi prin tratatele de pace din Sistemul Versailles. Industria începea să fie trecută în regim de pace și astfel mărfurile începeau să ajungă la populația dornică să uite de coșmarul ostilităților și de lipsurile ce generau sărăcie, foamete, boli și pierderea in masă a civililor. A fost o perioadă de prosperitate, dar minunea nu putea să țină prea mult. Omenirea ar fi fost afectată de problemele generate de Marea Criză Economică și oamenii se gândeau cum să găsească soluții pentru creșterea nivelului de trai și pentru asigurarea de provizii necesare în iarna ce urma să vină cu geruri cumplite. Elitele vremii erau plecate în vacanțe, dar mai existau destui politicieni în august 1939 care să se ocupe de treburile statelor. Din păcate, nu plecaseră la plimbare și aveau preocupări mai speciale prin birourile luxoase.
Ziua de 19 august 1939 este destul de puțin amintită prin cărțile de istorie, istoricii fiind concentrați pe data de 23 august 1939, cea în care Stalin, Molotov și von Ribbentrop au fost prieteni la semnarea unui document aparent nevinovat. A ieșit apoi un război mondial și cele două dictaturi au colaborat perfect, dar numai Hitler și imperialiștii anglo-francezi au fost de vină pentru toate nenorocirile.
Adevărul a ieșit la lumină și-a descoperit stenograma în care Stalin si-a expus gândurile, istoricii Kremlinului negând cu înverșunare timp de decenii că a existat vreo discuție în care dictatorul si-a exprimat intențiile strategice. Trebuia să fie aprins un război între Germania, Anglia și Franța pentru distrugerea lumii capitaliste și apoi urma să vină rândul forțelor sovietice la acțiune.
Adevărul a ieșit la lumină și-a descoperit stenograma în care Stalin si-a expus gândurile, istoricii Kremlinului negând cu înverșunare timp de decenii că a existat vreo discuție în care dictatorul si-a exprimat intențiile strategice. Trebuia să fie aprins un război între Germania, Anglia și Franța pentru distrugerea lumii capitaliste și apoi urma să vină rândul forțelor sovietice la acțiune.
Prim-ministrul și ministrul de Externe sovietic, mâna dreaptă a lui Stalin, ar fi putut să sosească împreună cu o escadrilă de aparate TB-3 și pe aeroport să fie încropită o expoziție de armament oferit regimentelor poloneze. Ar fi fost de primă necesitate mitralierele Maxim M1910 de calibrul 7,62 mm. Utilizau cartușe de mare putere și gloanțele puteau să treacă prin blindajul tancurilor ușoare. Erau bune la orice și se putea trimite varianta cu afet pentru tir antiaerian la distanțe și de peste 1.000 m. Nu era de glumit cu variantele ce dispuneau de două sau patru țevi. Existau gloanțe speciale perforante dr producție recentă și avioanele germane nu erau adaptate să reziste la focul antiaerian. Mitraliera era verificată în Primul Război Mondial și răcirea cu apă iî permitea să tragă timp îndelungat în condițiile specifice tranșeelor. Era ușor de livrat și de întreținut, arma fiind un simbol al epocii oțelului. Grenadele F1 ar fi completat dotarea infanteriștilor polonezi și ar fi fost un coșmar pentru germani prin mulțimea de schije. Ar fi contat cantitatea, militarii polonezi utilizând un model asemănător și astfel ar fi fost ușoară instruirea personalului combatant.
Molotov ar fi putut să ofere ceva tunuri antitanc de calibrele 37 și, mai ales, 45 mm, cele ce demonstraseră în Spania că pot face ravagii în rândurile tancurilor germane numite pompos Panzer. Blindatele germane aveau armuri șocant de subțiri și personalul de la bord nu avea mari șanse de supraviețuire în caz de lovitură directă. Ar fi sosit repede și câteva sute de voluntari sovietici pentru utilizarea armelor și pentru formarea de baterii antitanc.
Oferirea de armament Poloniei nu este o utopie, vapoarele sovietice ducând încărcături speciale tocmai în Spania în anul 1936. Cum Polonia avea granița comună, se putea trimite tehnică din modele mai vechi, nesecrete, cu ajutorul trenurilor.
Stalin ar fi putut să lanseze și un mesaj clar lui von Ribbentrop că trebuie să înceteze cu amenințările la adresa Poloniei și Uniunea Sovietică este hotărâtă să păstreze ordinea existentă și pacea pe bătrânul continent. Se va face totul pentru protejarea Poloniei și se va colabora cât este necesar cu fosta Antantă Cordială. Se știa că nu este de glumit cu dictatorul de la Kremlin. Hitler n-ar fi putut să reziste în încercuire cu ceea ce avea la nivel de armată și ar fi avut două soluții: să demobilizeze sau să se sinucidă militar.
Stalin a ales să colaboreze cu Hitler și s-a spus că a făcut-o de frică, dar minciuna istoricilor a fost deosebit de exagerată din moment ce Wehrmachtul nu fusese verificat în vreo bătălie. Greșit! A fost dat pe 19 ordinul de atac împotriva Japoniei și Armata Roșie a demonstrat că poate să lupte în deșert și departe de propriile baze.
Decizia lui Stalin din 19 august 1939 a fost scânteia care a incendiat planeta printr-o adevărată tornadă de foc. Se dorea realizarea revoluției mondiale sau cucerirea întregii planete, dar a rezultat arderea unei mari părți din Uniunea Sovietică. Moscova s-a jucat cu focul și a ajuns să fie salvată de către imperialiștii anglo-americani.
Iosif Stalin si-a făcut calculele cu o precizie matematică pentru a realiza revoluția mondială. Jucase în ianuarie 1924 și trebuia să se țină de cuvânt. Totul a fost dat peste cap de victoria germană împotriva Franței în mai 1940. Ar fi fost de dorit un război de uzură și apoi să atace Armata Roșie în vederea transformării Europei intr-un singur lagăr de concentrare sub supravegherea temutei CEKA, denumită în epocă NKVD.
Tratatele științifice, articolele de popularizare și manualele de Istorie trebuie să pornească în prezentarea evenimentelor din Al Doilea Război Mondial cu hotărârea lui Stalin de colaborare cu Hitler și nazismul. Din păcate, autorii contemporani preferă să repete ceea ce au scris cândva specialiști reputați prin cariere îndelungate și astfel poveștile lansate de aparatul de propagandă al marilor puteri au devenit adevăruri științifice.