Anul 1941 a fost sub semnul Wehrmachtului și tancurile au zdrobit trupele din Iugoslavia și Grecia. Chiar și forțele aliate din Creta au fost silite să se predea sau să se replieze în Africa. A urmat atacul din 22 iunie 1941 și blindatele germane au manevrat cum au dorit prin spațiul vast al Uniunii Sovietice și au fost distruse diviziile Armatei Roșii până la periferia Moscovei. Istoricii au ajuns la concluzia că Stalin n-a pregătit armata pentru un război mondial și modern.
Adevărul este că mareșalul G. K. Jukov a scris că Armata Roșie dispunea în partea de vest de 2.900.000 de militari de toate gradele și aceasta era cifra acceptată de aparatul de propagandă. Se spune mereu că era prea puțin și nu se poate contrazice afirmația. Ceva este mereu mai puțin decât altceva. Se spune că diviziile erau formate din cel mult 9.000 de militari și erau cam pe picior de pace. Ce poți să faci cu o mână de oameni într-o mare unitate? Problema este că,, dacă toți oamenii ar fi fost în divizii de infanterie la efectivul menționat, s-ar fi ajuns la 322 de divizii, ceea ce este cam mult în raport cu cele 171 existente și care erau din toate armele. Necesarul de efective umane pentru 171 de divizii de infanterie complete ar fi fost de 2.500.000 de luptători și ofițeri, dar la granița de vest erau pregătite și unități din alte arme, cele ce aveau nevoie de mai puțini militari. Restul de patru sute de mii de mobilizați ar fi putut să intre în structura unităților de aviație, marină sau trupe de securitate. Uniunea Sovietică avea cam prea mulți soldați pentru un stat care nu știa că se apropie un război. Iosif Stalin, cel acuzat că avea încredere în Hitler, a mutat cam multe mari unități în vest și noi efective erau în deplasare în momentul începerii ofensivei.
Armata Roșie a fost pregătită de război și cu efective numeroase, dar toți autorii au avut ordin să micșoreze organismul militar cu orice preț și astfel să apară o stare de slăbiciune a Uniunii Sovietice. S-ar fi putut minți mai frumos și mai bine, dar de atât au fost capabili autorii din lagărul comunist.
Sursă imagine: Wikimedia Commons