Iosif Vissarionovici Stalin a preluat treptat frâiele puterii în Uniunea Sovietică după moartea lui Lenin în anul 1924 și a spus că va face totul pentru aplicarea în practică a ideilor celui ce era mumificat în Piața Roșie. Cea mai importantă teză era cea a revoluției mondiale și tovarășul de la Kremlin era un om serios când jura în numele comunismului. Cucerirea întregului Pământ pentru a face un unic lagăr comunist era misiunea ce implica vărsarea de sânge a celor ce se declarau adepții ideologiei totalitare sau era sclavii acesteia. Nu conta vreun sacrificiu pentru atingerea acestui obiectiv măreț, indiferent câte victime ar fi fost în tabăra Roșie.
Iosif Stalin era un revoluționar care trebuia să frângă voința popoarelor supuse și refugierea în religie nu era o opțiune. Ateismul trebuia să triumfe în vastul imperiu ideologic și preoții au fost executați fără milă, indiferent de cult. Lăcașele de cult au fost dinamita sau transformate în depozite, grajduri sau ce mai era util pentru economie. Religia trebuia să dispară și să rămână doar o poveste de prin manualele de Istorie scrise după gustul liderului comunist. Totuși, Stalin are icoane în spațiul rusesc și este pictat în biserici. Oare de ce unul dintre cei mai mari criminali este venerat în Biserica Ortodoxă Rusă?
Explicația este una simplă: Stalin a mărturisit că există Dumnezeu și astfel păcatele i-au fost șterse măcar în parte. Rostirea numelui divinității supreme demonstra că este un credincios ce-i pedepsea pe păcătoșii de pe această lume.
Artileria este Dumnezeu
Acestea sunt cuvintele în care tovarășul Stalin a crezut până-n ultima zi de viață și a făcut totul pentru adeverirea lor. A fost făcută o industrializare rapidă și oamenii de astăzi cred că a fost realizată pentru locuri de muncă. Nimic mai fals! Istoricul Mark Solonin a scris că un obuzier de calibrul 152 mm, cel ce era capabil să distrugă fortificațiile de campanie, avea în 1941 o cotă zilnică de proiectile de 72 de bucăți. Acestea puteau fi consumate în funcție de necesități și, dacă era nevoie, soseau camioanele cu rezervele. Se înțelege de ce deținuții erau torturați să scoată tot felul de minereuri sau puși să ridice furnale înalte la Magnitogorsk. O gură de foc putea să consume 2,88 tone de proiectile, dar erau mii de arme și fiecare avea nevoie de cota zilnică. Aceasta trebuia să fie chiar lângă tunari și nu să fie lung așteptat camionul cu cele necesare tragerii. Acum se înțelege de ce Uniunea Sovietică era un pol al producției de camioane și de ce germanii se mirau încă de la începutul ostilităților de cantitățile enorme de proiectile lansate când frontul era stabilizat.
Fabricile statului sovietic au tot produs tunuri și proiectile în așteptarea marelui război cu lagărul capitalist, dar s-a destrămat statul lui Stalin în 1991. Blestemul tunului a rămas în capul conducătorilor de la Kremlin și din 22 februarie 2022 militarii ruși au putut să valorifice munții de proiectile ce s-au tot strâns în depozitele ascunse. Artileria trage din plin, ucrainenii reușesc să nimicească stocuri importante sau din apropierea liniilor frontului, dar rezervele nu se termină. Rusia moare de dragul tunurilor. Ucraina, la rândul ei, are artilerie din sovietica eră și a folosit deja muniția veche. A trebuit să importe și să fabrice proiectile noi. Fostul lagăr comunist a trimis tot ce prisosea și tot se mai livrează obuze noi celui ce luptă împotriva moștenitorului lui Iosif Stalin.
Tunurile au fost argumentele comunismului împotriva civilizației și zilnic distrug alături de rachete lumea construită după ideile lui Stalin.
Sursă imagine: Pravmir.com