Războiul început în 24 februarie 2022 din voința liderului de la Kremlin continuă cu furie și absoarbe precum o gaură neagră oameni, armament, resurse materiale și bani. Nu este o problemă pentru Moscova, cea obișnuită să risipească fondurile pentru orice fel de utopie și important era și este să fie satisfăcute poftele celor care au ajuns cumva la putere.
Artileria a fost considerată o armă tradițională a rușilor și tunurile au fost trimise pentru zdrobirea prin bombardamente masive a primelor linii de rezistență. Trebuia să se aplice ideea de bază a lui Stalin referitor la importanța cantității. Chiar dacă gurile de foc au bătaie lungă, tot au fost atinse de drone, rachete sau de focul de contrabaterie. Au fost lovite și puternicele și mobilele Msta-S, cel puțin 211 exemplare fiind fier vechi până la începutul lunii aprilie 2025. Acestea sunt numai cele nimicite în mod sigur și identificate de către pasionații de la oryxspioenkop.com. Au fost tunuri autopropulsate de cel puțin trei ori mai costisitoare decât cele tractate și acest model este util pe alte direcții strategice.
Comandanții militari ruși au fost obligați să găsească soluții în vederea menținerii superiorității pe câmpul de luptă și s-a trecut la recuperarea obuzierelor aflate în depozite. Iosif Stalin ceruse pe vremuri o standardizare a produselor militare și s-a ajuns la concluzia că pentru sprijinirea diviziilor de infanterie poate să fie util obuzierul de calibrul 122 mm, 16 exemplare fiind suficiente pentru o mare unitate de infanterie. Modelul M-30 a apărut în 1938 și a dus greul războiului. A fost apreciat de militari și a fost livrat până-n 1960. Era un instrument de război robust, durabil și puțin pretențios. În plus, se găsea muniție din belșug deoarece era standardizată după sistemul verificat în SUA.
M-30 a fost considerat depășit în urma apariției unor modele cu o bătaie superioară și cu o precizie ridicată. A fost folosit în continuare la tragerile de antrenament și apoi piesele mai noi au fost depozitate pentru orice eventualitate. Nu era chiar de disprețuit din moment ce putea să lanseze până la șase lovituri pe minut. Masa de 2,45 tone îl recomanda pentru ducerea unor manevre rapide.
Obuzierul de calibrul 122 mm a fost un model de sistematizare artileristică în vederea zdrobirii inamicului în luptele apropiate. A costat o avere în era sovietică, dar acum poate să fie folosit în locul pieselor noi și scumpe. Moscova vrea să reducă impactul economic al războiului în timp ce sunt realizate stocuri imense de armament modern și de muniții pe direcțiile strategice.
Războiul din Ucraina este dus acum cu ceea ce este considerat bun de sacrificat și 2.000 de obuziere pot fi reactivate în vederea reducerii pierderilor de mașini noi.
Moscova a pus întotdeauna preț pe cantitate și la război ploaia de proiectile poate să fie suficientă pentru a genera pierderi grele inamicului aflat în inferioritate numerică. Este uimitoare logica politicienilor ruși, cei care sacrifică mereu oameni și tunuri pentru idei fanteziste.
Ucraina taie din brațele colosului rusesc, dar nu reușește să înfrângă un sistem care a fost ridicat în jurul ideii de cucerire a întregii lumi și, în primul rând, pentru distrugerea Europei. Creierul locuitorilor din vastul lagăr a fost dirijat spre nimicire și nu poate să evolueze.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
