Europa era neliniştită de pregătirile germane de atac împotriva Poloniei şi nu prea mai era timp pentru studii pe ceea ce se petrecea în Asia îndepărtată. Era 19 august 1939 când s-a dat ordin să se plece la ofensivă împotriva trupelor Japoneze ce testau frontiera cu Mongolia şi directiva liderului de la Kremlin a fost executată cu fidelitate.
Bătălia de la Halhîn-Gol a fost un test pentru identificarea unor soluţii de organizare a trupelor ce primeau armament din belşug pentru experimentare. Generalii sovietici aveau la dispoziţie adevărate piese de şah pe care le puteau aranja după cum doreau, dar un eşec le putea aduce execuţia. Imperiul lui Stalin nu era ridicat pe ideea de milă.
Divizia de infanterie urma să fie esenţială în dispozitivul de luptă pentru cucerirea fortificaţiilor inamice şi astfel să fie deschis drumul pentru celelalte categorii de trupe, Armele portative erau utile în luptele apropiate, dar se punea accent pe artilerie. Erau pregătite 80 de piese cu calibrul cuprins între 76,2 şi 152 mm, suficiente pentru înfrângerea batalioanelor nipone ce nu aveau artilerie numeroasă şi modernă. Divizia 57 infanterie mai dispunea de un mic secret: 33 de tunuri antitanc de calibrul 45 mm. Nu par impresionante prin dimensiuni şi puterea de distrugere, dar puteau fi utile prin capacitatea de neutralizare a mitralierelor. Cum nu prea erau tancuri inamice prin regiune, gurile de foc erau orientate şi împotriva infanteriei. Au fost adăugate opt aruncătoare de mine pentru testare, armele de origine franceză nefiind verificate suficient.
Comandamentul sovietic a fost generos cu regimentele diviziei şi au fost puse la dispoziţie 14 tancuri şi 15 autoblindate. Puteau să acţioneze cu mitraliere şi să efectueze manevre rapide.
Divizia 57 infanterie a fost un model experimental pentru alcătuirea viitoarelor mari unităţi şi comandamentul de la Moscova a considerat că poate fi suplimentat numărul de oameni şi de arme în vederea realizării puterii de foc care să copleşească duşmanul ideologic.
Sursă imagine: Wikimedia Commons