Industria României interbelice a cunoscut o dezvoltare puternică și se punea accent pe dezvoltarea uzinelor constructoare de mașini deoarece era nevoie de multe mijloace de transport și tracțiune. În plus, și armata era interesată de camioane și blindate. Statul român a cumpărat din Franța licența pentru o șeniletă care să fie utilă la transportul muniției spre liniile avansate sau să tracteze tunuri ușoare în locul cailor din ce in ce mai vulnerabili pe câmpul de luptă. Se putea chiar monta o armă automată pentru sprijinirea infanteriei. Micuțul blindat putea să aibă un rol interesant pe câmpul de luptă și industria națională a demonstrat că poate să realizeze mașini militare. Situația internațională a evoluat defavorabil României și livrările de motoare din Franța au încetat. Nu s-a reușit asamblarea unui grup energetic performant și producția de blindate a încetat. Proiectarea și realizarea de tancuri nu este ceva simplu și ieftin, întreaga economie fiind afectată de efortul industrial pentru finisarea cuirasatelor terestre.
Omenirea a cunoscut începând din 1929 fenomenul denumit Marea Criză Economică de supraproducție și care a fost descris de către specialiști renumiți după cum au avut valoare științifică și îndemânare literară. Ziariștii au dat culori vii recesiunii și criza economică din 1929 a devenit etalon pentru orice situație în care lumea afacerilor nu funcționează pe gustul patronilor dornici de profit. Poveștile despre criză au fost incluse în manualele școlare și repetate la infinit pentru a reține chipul femeii îngrijorate sau de laptele vărsat pentru menținerea prețurilor. Nu cumva aceste repetări sunt suspecte? Dacă ascund ceva dincolo de perdeaua de fum a cuvintelor frumos drese din condei?
Iosif Stalin era conducătorul celui mai mare stat centralizat și care avea la dispoziție toate resursele imperiului roșu pentru experimente economice și sociale. Putea să facă orice în numele ideologiei totalitare și a decis din 1927 trecerea la o industrializare forțată a lagărului comunist, dar nivelul de trai tot n-a vrut să crească. Dimpotrivă. Cu cât erau mai multe fabrici, cu atât scădea nivelul de trai și s-a ajuns la cumplita foamete numită Holodomor din 1933. Cum a fost posibil ca o țară descrisă de aparatul de propagandă drept neatinsă de criză să fie lovită de sărăcie lucie? Explicația este una deosebit de simplă: armamentul.iosif Stalin dorea cât mai multe mijloace de distrugere și directorii fabricilor au executat ordinele. Mulți au avut o soartă nefericită dacă n-au îndeplinit normele stabilite la Kremlin.
Tancul a fost favoritul lui Stalin deoarece combina mobilitatea cu puterea de foc. A fost o dragoste la prima vedere și care a fost transmisă și urmașilor la putere. Producția de blindate a fost în anul 1929 de 317 exemplare, ceea ce nu ar fi echivalat cu două divizii complete. Totuși, nu exista stat în lume care să dispună de ceva comparabil din punct de vedere calitativ și cantitativ la categoria tancuri noi. Franța stătea cel mai bine din lagărul capitalist, dar forța numerică era dată de mașinile rămase din prima conflagrație mondială. Stalin era un adevărat om de oțel și a cerut mai mult, simplu și eficient. Au apărut 835 de care de luptă în 1931 și cu patru divizii complete chiar că Armata Roșie avea un avantaj deosebit în fața oricărui agresor. Se putea și mai bine și au fost fabricate în 1932 3.121 de mașini cu destinație specială. Alte 3.819 au fost livrate trupelor în cursul anului 1933. Erau mai multe decât a trimis Hitler la frontiera Uniunii Sovietice în 21 iunie 1941. Uzinele mecanice staliniste puteau să realizeze adevărate miracole an de an.
Liderul de la Kremlin a reușit performanța să trimită trupelor mijloacele blindate cu care s-ar fi putut organiza 19 divizii complete numai în anul 1933, chiar dacă populația pierea de foame și boli tocmai în grânarul numit Ucraina. Era o subproducție deosebită de bunuri și alimente pentru populație și totul pornea de la această cursă nebună a înarmărilor terestre. Politicile zise economice ale Moscovei au dereglat livrările interne, dar au avut impact și asupra afacerilor la nivel mondial. Uniunea Sovietică exporta masiv produse alimentare, o sursă de venituri definită drept inepuizabilă, și importa capacități industriale și noi tipuri de armament pentru realizarea revoluției mondiale.
Marea Criză Economică a fost rezultatul politicilor conducătorilor și lipsurile au fost generate de supraproducția de armament din toate categoriile. Se poate scrie chiar că din 1926 a fost declanșat Al Doilea Război Mondial prin cursa feroce a înarmărilor și se punea doar întrebarea când o să fie începerea ostilităților. Mașinile produse se devalorizau rapid și timpul ni mai avea răbdare.
Sursă imagine:Wikimedia Commons